Mă ştiţi doar, nu prea le am cu astea tehnice. Şi spun de fiecare dată asta atunci când primesc oferte gen „bre chineze, ia apucă-te şi testează asta sau cealaltă„. „Mă scuzi, stimabile„, zic, „dar eu sunt pastă la faze de astea, deci strici orzul pe gâşte„, completez. Numai că uite că vine un moment în viaţa bloggerului atehnic (v-am spus că fix aşa sunt, da?) în care îţi dai seama că nimeni nu s-ar aştepta de la tine să faci nuş ce review tehnic sau de o acribie tehnologică feroce, ci doar să spui ca simplu muritor de rând cam cum ţi se pare şmecheria.

Vorba unui amic: dacă numai ăştia de le înţeleg ar cumpăra deviceurile, apoi ar da faliment imediat 98.76% din companii. Pentru că, fireşte, noi cei mulţi şi neştiutori folosim aplicaţii, gadgeturi, deviceuri şi alte alea la greu, fără să ştim cum funcţionează şi, în enormitatea cazurilor, fără să ne intereseze acest aspect. Pe principiul „dacă bag cheia şi porneşte şi benzineşte, apoi mie nu îmi trebe altceva să ştiu„. Iar aşa funcţionăm cei mai mulţi dintr noi, vasta majoritate care marcă banul, pardon my French.

Şi dacă tot noi, ăştia mulţi şi nepricepuţi, suntem cei care – permiteţi-mi să mă citez, ca să moară dujmanii de ciudă – marcăm banul, adicătelea cum vine asta că nu avem dreptul să ne spunem părerea? Chiar dacă nu e cu de astea tehnice şi dăştepte, ci doar pe genul „l-am folosit şi mi s-a părut că…„. Ba da, stimabililor, nu numai că avem dreptul, dar avem şi obligaţia să facem acest lucru. Căci, mă citez din nou, noi marcăm banul, aşa că vrem să avem produse cam cum ne plac şi vrem să nu mai avem produse care nu ne plac.

Aşa că, enervându-mă niţel pe mine însumi – după cum lesne aţi putut observa mai sus – am decis să lupt pentru dreptul la opinie a nespecialistului. Bine, sună cam lozincard şi cam paşoptist, dar în esenţă cam asta este ideea. O să vorbesc adesea aici la mine despre obligaţia (dap insist pe cuvântul ăsta) utilizatorului normal să îşi spună părerea şi despre dreptul lui de a o face.

No bun. Hai să nu discutăm teoretic, ştiţi că mie îmi place aplicat, practic. Şi să încercăm să facem, împreună, un scurt ghid despre ce ar trebui să cuprindă un review al unei aplicaţii mobile. Adică un fel de „6 paşi ca să scrii despre o aplicaţie”. Sau ceva de genul, vedem noi cum o denumim şi câţi paşi de ăştia o să iasă. Obiectivul este să fie un îndrumar pentru cei care vor să mai scrie astfel de rewieuri şi nu prea ştiu cum să o apuce. Ştiţi voi cum zice englezul, un fel de check list cu chestii pe care să le bifezi pe măsură ce scrii. Cam cum a propus foarte bine Mircea pentru maşini testate. Şi cum o să mai facem pentru un smartphone, pentru un aparat foto şi tot aşa.

Şi ca să fim şi mai aplicaţi, hai să încercăm să identificăm acele categorii pe care să ne bazăm reviewul în ceea ce scriu eu mai jos. Care reprezintă experienţa mea cu Seven Drive. Menţionez că eu o să scriu alandala ce şi cum mi s-a părut, tocmai pentru că nu am acest ghid pe care – cu voia voastră – ne străduim să îl încropim împreună. O să fiu, cum ar veni, material de studiu, aşa că loviţi-mă dur :D

Am condus cam 1000 km cu dispozitivul Seven Drive instalat pe maşină. Aşa că mi-am putut da seama cât de cât cum funcţionează anumite features. Zic „anumite” pentru că aplicaţia îmi pare extrem de utilă pentru alte caracteristici pe care, din fericire, nu am avut ocazia să le testez :)) O să vedeţi mai jos de ce spun asta.

Preuspun că ar trebui să vă spun întâi despre ce înseamnă dispozitivul şi cum se instalează. E cam cât o brichetă (scuzaţi comparaţia, dar aşa mi-a venit :D) de aia gen Zippo (foto mai jos) şi se instalează în fix 7 secunde din momentul în care găseşti mufa OBD a maşinii (pe care, fireşte, s-ar putea să nici nu ştii că o ai). În câteva minute, aplicaţia se conectează la satelit şi începe să îţi furnizeze, prin intermediul unei aplicaţii, informaţiile de mai jos.

Dar hai să vă spun întâi despre aplicaţia Seven Drive (AppStore şi Google Play). Pe scurt: interfaţa foarte prietenoasă, intuitivă, găseşti imediat tot ce ai nevoie, iar alertele funcţionează fără probleme.

No bun, dar la ce te ajută dispozitivul ăsta şi aplicaţia de rigoare? Păi hai să le luăm pe rând. În primul rând faptul că ai permanent maşina conectată la GPS, indiferent că tu eşti la bere cu prietenii sau în negocieri să cumperi google :D „Mare şmecherie„, aţi putea zice, „doar ştiu unde mi-e maşina„, aţi putea adăugă. Permiteţi-mi să vă contrazic, aşa finuţ, ca un mare domn ce sunt.

Stai tu pe unde stai şi faci ce faci şi pac îţi vine alertă pe mobil cum că „prietene, vezi că maşina tocmai îţi este ridicată de la adresa cutare numărul cutare” (bine, vă daţi seama, mesajul este mult mai formal, eu am exagerat un pic în sprijinul demersului comunicaţional”. Sau, mai rău, „şefu, maşina ta tocmai pleacă furată de la adresa cutare numărul cutare„, mesaj pe care tu îl citeşti de vreo trei ori înainte de a verifica unde ţi-e cheia de la maşină şi încă de vreo două ori după ce ai constatat că la tine e cheia. Capisci?

Sigur că am putea vorbi despre o maşină pe care, din diverse pricini, o împarţi cu altcineva, coleg de birou, membru al familiei sau doar prieten „dă şi mie maşina o tură să mă duc până la socrii„. Aici chestiunea de discutat este dacă vrei să ştii ce se întâmplă cu maşina ta când este condusă de altcineva. Sau nu. Tu decizi. Seven Drive îţi dă doar putinţa de a face asta, cum ar veni.

Ehe, mai există şi faza următoare (hai, nu o mai daţi cotită, vi s-a întâmplat cel puţin o dată): nu mai ştii exact unde ai parcat maşina. Ia mergeţi voi într-un aeroport de ăla mare de trebuie să ţii minte tot felul de indicatori ca să îţi găseşti maşina. Sau la un mall imens. Aşa Seven Drive îţi arată unde este şi te doare la patină de notat numere şi litere de prin parcare.

Aplicaţia îţi mai livrează tot felul de raporte despre câţi km ai făcut, cu ce viteză, cât ai consumat, viteză medie, ştiţi voi, rapoartele clasice. Plus că îţi poţi seta remindere despre când expiră ITP, Casco şi alte alea. Există şi alte aplicaţii care fac aşa ceva, dar îmi pare că ce e fain la Seven Drive este că astea sunt un fel de bonus, ca să zic aşa, faţă de celelalte caracteristici pe care le oferă.

Pe partea de costuri, mai bine vă dau imaginea de mai jos, care este de-a dreptul lămuritoare. Evident că fiecare decide dacă merită sau nu o astfel de investiţie.

Cam asta a fost, stimabililor, aştept părerile voastre. Hai să facme ghidul ăsta împreună, parol!