Ieri a fost una din cele mai dure zile din viaţa mea de om, blogger şi antreprenor. E importantă asocierea dintre cei trei termeni, o să zic de ce, pe scurt, mai jos. Pentru că a trebuit să jurizez (o modalitate oficială de a spune „a trebuit să aleg”) campania prin care am decis să îmi caut coleg de blog pentru chinezu.eu. Şi am făcut-o pe cele trei dimensiuni chinezăreşti de mai sus, ca să le spun aşa. Cu menţiunea că, spre deosebire de jurizările unde decizia se împarte cu colegii de juriu, aici am fost singur.

Omul chinezu. A fost groaznic de greu să aleg. Groaznic de greu. Groaznic de greu. Pentru că nu alegeam între tipuri de beri sau de biscuiţi, alegeam între intenţiile unor oameni, care (aşa am înţeles eu, dacă am înţeles greşit vă rog să mă iertaţi…) îmi întindeau zâmbind o mână şi aşteptau să fac şi eu acelaşi lucru. Cum alegi între mai multe mâini întinse? Cum alegi cărui zâmbet să îi răspunzi, ştiind că, astfel, le refuzi pe celelalte? Cu multă greutate, am reuşit fac o listă relativ scurtă, adică pe care erau jumătate din cei care au scris.

Bloggerul chinezu. Am citit cu multă atenţie toate textele pe care bloggerii le-au scris pentru această campanie. Unele m-au emoţionat teribil, altele m-au pus pe gânduri (câteva chiar rău de tot…), unele m-au ambiţionat să fac lucrurile mai bine, iar câteva m-au lăsat neutru. Cam cum se întâmplă cu ce citesc în bogosferă, în general. Ca blogger, am avut de ales între cei care au reuşit să mă convingă (o primă filtrare, dacă vreţi ), că au înţeles cam cum trebuie să pună problema un coleg de blog şi că au anumite antecedente în acest sens (adică nu m-am uitat doar la postarea cu care au participat în campanie, evident). Şi am ales, din jumătatea selectată de omul chinezu, fix 7 bloggeri. Care au intrat în finală, ca să zic aşa.

Antreprenorul chinezu. Ce fac eu în 2.0 se cheamă antreprenoriat. Unul mic, dar jucăuş. Unul deloc impresionat prin dimensiuni (încă…), dar formidabil de plăcut (am cea mai frumoasă meserie, mereu o spun). Iar ca antreprenor trebuie să iei decizii bazate pe alte considerente decât „mi-a plăcut” sau „vaaaaaaai, ce frumoooooos„. Nu că ar fi rele considerentele astea (ca om şi ca blogger le bag mereu la înaintare). Doar că nu se pupă cu obiectivele tale ca antreprenor. Căci inclusiv cu chinezu.eu am nişte obiective de care mă ţin cu dinţii. Aşa că din lista scurtă de 7, am ales viitorul meu coleg pe chinezu.eu.

O colegă, de fapt. Anca Hromadnik se intitulează ea. Şi în perioada următoare o să ne întâlnim să discutăm detaliile colaborării. Este de prisos, desigur, să vă spun că am oareşce emoţii. Căci nu în fiecare săptămână fac de astea, adică – pardon my French – îmi aduc pe cineva în bucătăria bloggeristică proprie şi personală. Dar simt că va fi interesant. Chiar foarte interesant :)

Nu există nici o garanţie că va merge. Cum nu există absolut nimic care să mă facă să cred că nu va merge. Îi dăm drumul şi vedem ce iese. E cel mai bine. Practică, nu teorie, zic. O să vă ţinem la curent, oricum, cu desfăşurarea ostilităţilor, cum ar veni :D

Aş vrea să mulţumesc tuturor celor care mi-au făcut onoarea să îmi zâmbească şi să îmi întindă mâna a prietenie. A însemnat enorm de mult pentru mine să văd atât de mulţi oameni care să îmi facă această onoare :)

Am selectat câte un fragment din fiecare blogger care a participat. Vă invit să le citiţi postările. Vă veţi regăsi în multe dintre el. În chiar foarte multe…

Elly – Viața ne pedepsește uneori nevinovați fiind. Destinul o ia razna. Poate că-l mai ajutăm și noi…poate că-l ajută și cei din proximitatea noastră. Făcând alegeri nu prea inspirate am ajuns într-o situație limită despre care nu am dat niciodată detalii. Cert este că toate acestea au construit vehiculul fantastic care m-a adus în blogosferă acum deja doi ani.

Anamaria – Ştiu doar că undeva, cândva, pe harta sufletului meu, a existat un moment în care m-am oprit din goana nebună în care mă aruncasem voluntar atunci când mi s-a părut că renunţarea la copilărie este inevitabilă. Şi în momentul acela, mi-am auzit mai clar ca niciodată întrebarea din amurgul de vară, rostită de vocea copilului care fusesem cândva.

Matei – Ideea de călătorie pe care o faci o singură dată în viață, de călătorie pe care o faci doar tu sau în care nu poți lua pe altcineva decât pe tine este o obsesie pe care o poți sau nu căpăta.

Anca – Îi admir pe cei care călătoresc mult. Îi urmăresc pe apropiații care fac asta, iar apoi scriu pe bloguri despre locurile noi sau vechi în care ajung. Savurez fotografiile și poveștile despre obiciurile și mâncarea locală. Dar observ (cu o oarecare frustrare) că românii călători nu leagă prea mult nici vorba, nici imaginea de oamenii locurilor în care merg. Și care dacă nu sfințesc, măcar păstrează locul.

Andrei Albu – După părerea mea există două feluri de oameni: cei care au țeluri, ambiții și fac alegi conștiente pentru a le atinge și cei care trăiesc la nimereală, așa cum îi duce valul.

Elena – Am invatat ca viata este frumoasa, oamenii sunt frumosi si ca-mi place cine sunt, dar ca trebuie sa evoluez, ca este intotdeauna loc de mai bine. Am intors  ochii catre mine pentru ca “Cea mai pretioasa calatorie este aceea catre sufletul nostru, catre noi insine…”- Mircea Eliade.

Daniel – Atunci, in 2010, stand tolanit in hamac intr-o livada de maslini si citind o carte, am dat curs unei provocari. Aceea de a pune pe hartie 100 de visuri si apoi de a le afla pe cele mai importante, in numar de 10. Stiti cat este de greu? Primele 20 merg repede, pe urma, pana la 100… suntem dovada vie ca nu prea stim sa visam :(

3fmi – Care e sentimentul de a te privi în oglindă fără intermediere și de a te vedea așa cum arăți realmente, FĂRĂ OCHELARI, cu lentilele de contact inserate în niște ochi apoși și roșii? E ăla că ai dormit o sută de ani și acum te-ai trezit. Că dacă ai făcut asta singură, nu-ți mai poate sta nimic în cale.

Muzeul de Etnografie și Artă Populară Tulcea – Nu pricep… e contradictoriu pentru mine, pentru generaţia mea… ca fericirea să fie conţinută în aceste lucruri ce-mi par cu adevărat nefericiri.

Gabriel – Facem calatorii spirituale, in interior sau in exterior. Stam si incercam sa intelegem cine suntem noi, incercam sa calatorim catre centrul sufletului nostru pentru a vedea ce sta in spatele cuvintelor,faptelor,gandurilor si dorintelor noastre. Fiecare calatorie ne schimba. In bine, in rau, doar noi hotatam acest lucru.

otipa – Daca mi-as putea permite o calatorie sinusoidala intre plusurile si minusurile introduse de noile curente as putea poate dovedi negru pe alb ca ceea ce numim azi evolutie s-ar putea numi maine involutie. Sau poate mi-as putea doar invalida teoria pierderilor intre doua intersectii ale abcisei?

Poliana – O călătorie iniţiatică este despre puterea de a da un sens acţiunilor tale, indiferent dacă este serios sau şugubăţ. O călătorie iniţiatică este un imbold de a te autodepăşi atunci când nu ai curajul sau nu ştii cum să o faci. De aceea, ai nevoie de cineva sau ceva care să îţi arate calea şi, de ce nu, să te împingă de la spate.

Vivbiostuff – Calatoria mea, legendara as spune, caci e poveste veche si mereu noua, este in plina desfasurare si a inceput odata cu aparitia domnisoarei si anume fi-mea. Am invatat ca nu stiam nimic, m-a invatat sa am rabdare infinita si de necrezut, m-a invatat sa nu mai stau suparata pe oameni, sa zambesc deees chiar daca in secunda de dinainte imi venea sa crap ceva pereti sau capete.

Anca – De multe ori, destinatia se fixeaza din mers. Nu numai ca se fixeaza din mers, dar poti avea surpriza sa nu fie neaparat una idilica. Ca sa descriu mai plastic lucrurile, le-as formula astfel: desi sentimentul bun a continuat sa ma insoteasca, am experimentat, pe rand, si valuri inspumate, si plaje pustii, si munti salbatici, si stanci neprietenoase.

Chotronella – Si daca tot trebuie sa scriu despre o calatorie initiatica, la mine e cat se poate de clar. Incepe cu mine. Sunt un om care invata mereu. Pe propria-i piele, de cele mai multe ori. Dar nu-i nimic, ne scuturam si mergem mai departe.

Aurelia – Ştim noi să ne căutăm? Să spargem valuri fără să vânăm în numele bogăţiei? Ne place să stăm la suprafaţă. Nu prea oceainărim nici noi între noi, ce să mai vorbim de noi şi restul lumii. Eu ies puţin să mai respir oameni, iar de data viitoare plecăm gaşcă în ocean.

Mădălina – Daca ne dorim sa evoluam tot ce trebuie sa facem este sa avem deschidere, sa judecam mai putin, daca se poate chiar deloc, sa incercam sa intelegem mai mult, sa avem credinta si sa lasam lucrurile sa se intample.

Andra – Există un test pe care ar trebui să-l aplicăm fiecare dintre noi, un fel de călătorie inițiatică interioară care necesită o recuzită banală, extrem de mult curaj și pe care musai trebuie să o parcurgem singuri – privitul în oglindă, dar nu privitul acela superficial în care ne vedem doar simpla reflexie, ci acel privit care iscodește în interiorul tău și care, ca un fior pe șira spinării, te face să te întebi – cine ești tu?

Spanac – De ce să nu mă ia? Că idei am. Și cunoștințe despre natură și geografie (cum naiba ies eu din cartierul Militari mă?). Și-l pot ajuta cu niște idei despre cărți fundamentale, precum și locuri unde să ajungem. Oho și încă ce locuri am de ajuns… De ați rămâne cu gurile căscate. Dar rămân secrete, cel puțin până ajungem noi acolo și facem poze pentru posteritate.

Iuliu – Cert este ca o asemenea calatorie epica si plina de peripetii, asemeni lui Ulise, dupa ce ajungi la destinatie invatamintele si experientele adunate pot sa fie piatra de temelie a unor memorii care sa ajute in formarea noilor generatii.

Andra – O calatorie initiaca din basme incepe cu un erou, care nu isi dezvaluie insusirile deosebite de la inceput. Nimeni nu il crede in stare, dar el vrea sa incerce. Si pentru ca cei aparent viteji dinaintea lui au esuat, este lasat sa incerce. Asa calatoria pe care o incepe, atat in timp si spatiu, cat si spiritual, vine cu ritualuri de initiere. Numite si probe, pe care le trece atat la plecare, cat si la intoarcere.

Trupa Mihai Creangă – Daca Dumnezeu nu exista iar eu cred in El nu am nimic de pierdut dar daca El exista iar eu nu cred in El atunci am pierdut TOT.

Georgiana –  Eu îți propun să-ți iei picioarele la spinare și, mai ales dacă îți place marea, să pornești spre Vama Veche în miezul nopții. Neapărat noaptea și neapărat însoțit. Eu așa aș face. După calculele mele, dacă mergi 20-25 km pe zi, vei ajunge în 2 săptămâni.

Ştefan – Cutez, de asemeni, sa va indemn sa va gasiti timp pentru o noua calatorie spectaculoasa, pe care niciun film n-o poate substitui: deschideti si cititi o carte buna.

Olimpiu – Într-una din acele dimineți în care te vei trezi pe jumătate absent din viața ta, în acea dimineață în care răsăritul nu-ți mai spune nimic. Acel simțământ te va înconjura, amețindu-te ușor. Ai vrea atunci să fugi, departe, da nici departe nu mai știi unde e…

Ionela – O călătorie presupune, de fapt, cel puțin un pas în afara zonei de confort. Și, după cum știm cu toții, acolo se găsește magia. Eu aveam să o găsesc la aproape 4000 de kilometri distanță, în prima mea călătorie în afara țării. Prima și cea mai lungă de până acum – 6 luni rotunde.

Gabriel – Imi imaginez ca as fi singurul de pe pamant care as putea sa-mi traiesc destinul asa cum mi-as dori, sa stiu dinainte ce e mai bine pentru mine si sa anticipez  intamplarile negative fara a-mi afecta cumva relatia cu Viata. Probabil nu as mai fi cine sunt . Probabil nu as avea ce am. Prostii, doar ganduri…

Mona – Cea mai “aventuroasa” prima (nu singura, da?) calatorie din viata mea ever a fost cand am emigrat prima data, desigur. La 19 ani. Din Slatina, Olt, la Sibiu, Sibiu. Cu trenul Sageata Albastra, nu cu calul.

Delia – Este o regula nescrisa care nu ne lasa niciodata sa comparam „frumusetiile” si amintirile avute in doua locuri cumplet diferite. Insa categoric si fara nicio urma de indoiala, ne permite si ne lasa in continuare…sa visam.

Romanticu – Calatoriile in general ne schimba viata, asta in caz ca nu ati observat, puteti lua cateva calatorii din ultimele pe care le-ati facut si ganditi-va cate lucruri nu se intamplau daca nu mergeati in aceasta calatorie, in cazul meu de fiecare data cunosc oameni noi, ma intorc cu un bagaj suplimentar de cunostinte despre un loc anume, adica viata mea se imbogateste de frumos, simt ca traiesc prin acest frumos si posibil fara aceste calatorii viata mea sa fie una plictisitoare, fara niciun fel de noima.

Călin – Poate va părea demodat ce voi zice mai jos, dar frumuseţea unui loc ţi se arată atunci când străbaţi cu pasul acel loc, atunci când ai timp să asculţi poveştile oamenilor sau când îţi acorzi răgaz pentru un ocol. Ştiu că locurile cât mai exotice ne atrag, cu cât distanţa faţă de locul în care ne petrecem vacanţa este mai mare, cu atât acel loc exercită asupra noastră o atracţie mai mare.

Harmony – … ma trezesc dintr-un somn dulce si foarte adanc, deschis fermoarul cortului si simt racoarea diminetii umezindu-mi obrajii si soarele arzator care imi face parca in ciuda aratandu-mi de fiecare data ca este mai matinal decat mine.

Costel –  In orice calatorie omul agoniseste ceva fie ca este experienta de viata sau trairi unice in functie de specificul acelei calatorii si acest beneficiu al calatoriilor se regaseste si in zilele noastre.

Ioan – Provocarea campaniei este un demers, o incurajare de aventurare intr-o calatorie de placere pentru placere dar si un mod de conteplare a lumii inconjuratoare privita din alt unghi, sub privire prietenoasa a unui mentor mult umblat prin lumea materiala si spirituala.

Andrei – Este bine de stiut ca nici un blogger nu s-a nascut invatat, cu totii au trecut prin momente mai mult sau mai putin jenante, au fost „certati” de cei mai „in varsta” in ale scrisului pe internetului, cearta ce i-a ajutat pe mare parte din ei sa se perfectioneze si sa devina printre cei mai buni.

Paval – Fiecare dintre noi a călătorit în viața să pe un drum care, prin impactul ce l-a avut asupra propriei persoane, poate fi considerat un drum inițiatic, fie că suntem conștienți de aceasta sau nu. Dar drumurile formatoare, drumurile vieții nu se opresc niciodată. Chiar și când stai, călătorești pe un drum ce te formează.