Eu nu am ştiut ce să îi răspund doamnei care m-a întrebat asta. Nu avea legătură cu bloggingul sau cu social media sau ceva. Era o întrebare despre viaţă, ca să folosesc un clişeu. Iar doamna făcea referire la ce s-a întâmplat recent cu o mare doamnă a teatrului românesc, atacată de tot felul de posesori de legitimaţie de presă în tot felul de fiţuici dospapiernice pe te miri ce aberaţii, cu atacuri la persoană şi dezvăluiri învăluite în maxim prost gust despre alţi membri ai familiei, care nu aveau nici o treabă cu chestiunea în sine.
Aş fi putut să găsesc variante de răspuns şi să bag de alea fals conclusive cu „asta este lumea în care trăim” sau, mai rău, gen expert de colţ de masă de birt „lasă că dacă se vorbeşte despre ea, chiar dacă e de rău, e de bine„. Aş fi putut să îmi iau un aer ‘nteligent şi să explic de ce nu trebuie băgaţi în seamă proştii, dar că trebuie să ai grijă să nu te afecteze în nici un fel prostia lor. Aş fi putut să fiu dur şi să zic „cucoană, ăsta este preţul pe care îl plăteşte pentru celebritate„. Aş fi putut să zic mai multe. Dar nu am zis nimic.
Poate că răspunsul la această întrebare nu există.
4 thoughts on “Cum de se poate suporta atâta răutate?”
Și eu consider că un răspuns universal la această întrebare nu există, așa că poate cel mai bine ar fi să rămână o întrebare retorică. Poate astfel ne vom pune mintea mai mult la contribuție pentru a căuta o soluție practică și nu un răspuns teoretic.
Crede-mă, am rămas blocat de prea multe ori în fața multor persoane la întrebarea asta. Efectiv nu ai cum să inspiri ceva cu un răspuns aici. Stă în noi toți răutatea. Iese când ne simțim atacați sau înfometați de senzațional (în cazul presei). Ține de educație, iar asta se construiește (ca să zic așa) de mic, nu de mare. :)
Astia sunt oamenii din tara in care traim as zice. Sa stii ca eu citesc si publicatiile din Germ ca na, limba asta parca n-o inveti niciodata pe de-a intregul si ma mai ajuta limbajul uzual. Dar eu nu am gasit aici comentarii atat de multe, rele si malitioase, neargumentate si de genul „sper sa moara X , Y” Sper sa sufere , sper sa se chinuie, – asa cum vezi daca te uiti la postacii de meserie de pe „adevarul” ce sa mai zic de tabloidele libertatea si click.
O fi si un pret al celebritatii dar hai sa recunoastem ca la marea majoritate predomina rautatea in starea ei bruta. Ca sa fii bun cu oamenii , empatic sau sa-ti vezi de treaba nu trebuie studii superioare. Deci pur si simplu ….suntem rai. In mare
eu cred ca rasunsul e simplu cu bunatate ,acolo unde vdem sau simtim negativ