Se dă dialogul de mai jos. Purtat pe profilul meu de facebook (am şi pagină, dar încă mi-e cam târşală să o folosesc…).
Primesc azi dimineaţă un mail de la un amic. El îmi zice „ai văzut că ăsta care te înjură aşa este prieten pe facebook cu…” şi îmi dă o listă de vreo 5 tovarăşe şi tovarăşi care îmi sunt chiar apropiaţi. „Aşa şi?„, întreb eu nedumerit. „Păi nu crezi că, fiind prieteni cu ăsta de te înjură aşa, ei îi valdează cumva înjurăturile?„, mă întreabă el. Am râs şi i-am spus să îşi vadă de ale lui şi să nu îşi cheltuiască neuronii pe astfel de chestiuni pe care nu merită cheltuiţi neuronii.
Dar, pe undeva, întrebarea lui are o anumită legitimitate. Nu în sensul tragerii la răspundere a unor prieteni de-ai tăi care sunt prieteni de-ai unora care te înjură, ar fi aberant să faci o legătură directă între prietenia ta cu ei şi prietenia lor cu ceilalţi. Ci în sensul vorbei româneşti „ai grijă cu cine te însoţeşti, ca să îţi spun cine eşti„. Inclusiv pe facebook.
Am aproape 5000 de friends pe facebook. Dracu ştie cum am ajuns la atâţia. Mai ales că pe cei mai mulţi i-am „acumulat” la începuturile mele facebookiste. O greşeală pe care mi-o asum şi pe care îmi propun să o corectez cât de repejor. Aşa că ar fi culmea să ştiu eu ce fac toţi cei aproape 5000 şi pe cine înjură, cu cine au ceva de împărţit. Poate cu unii m-am împrietenit pentru că am copilărit împreună, cu alţii pentru că ascultăm aceeaşi muzică, cu alţii din te miri ce motive care m-au coafat la momentul respectiv. Aşa că a-mi arăta cineva mie obrazul că sunt friend cu unul care îl înjură e nu ştiu cum, zău aşa.
Eu apreciez când cineva îmi atrage atenţia că un friend de-al meu înjură şi spurcă şi alea alea. Căci, după o analiză temeinică (ce durează, în medie, cam 2,76 secunde), îi dau unfriend şi îl pup pe portofel. Căci poţi să nu fi de acord cu cineva fără să îl înjuri, parol. Şi pentru că atunci când înjuri, atunci când maximul tău de argumentaţie e spurcătura lingvistică arăţi, de fapt, că o ai mică şi atât, nimic mai mult. Aşa că nu îmi place să fiu friend cu ăia care o au mică.
După ce am vorbit cu amicul meu, m-am gândit că există posibilitatea să fie mai mulţi ca el, care să tragă anumite concluzii despre ce fel de persoană social media eşti uitându-se la friends pe facebook. Şi dacă vede că eşti friends cu vreo 20 de pitecantropi, te poate băga în aceeaşi oală cu ei. E o variantă de analiză, zic, nimic mai mult.
În rest, rămâne cum am stabilit.
14 thoughts on “Să învăţăm 2.0 împreună: arată-mi cu cine eşti friend, ca să îţi spun cine eşti”
Eu i-am trimis la plimbare pe oamenii cu asemenea porniri.
E un pic de adevar – si poate nu neaparat cei care sunt prieteni cu inspirationalul cu „semnul de punctuatie” in gura, dar mai ales cei care dau like la injuraturile pitecantropului
Nu cred că ar trebui să tragem concluzii în legătură cu prietenii de pe facebook.
Mie de exemplu mi-au dat mulți add friend după ce mi-au citit pe blog, cum sunt sigur că ți-au dat și ție.
De asta e mai bine ca persoanele care te apreciază să rămână la followers, nu să treacă în lista de prieteni. Totuși, e ciudată plăcerea unui astfel de individ de a te păstra în listă. Și da, eu consider că astfel de personaje contează în lista de Facebook, dar contează datorită felului în care reacționezi tu la provocările lor, nu datorită nivelului lor intelectual.
mai rau e ca s-a apucat un idiot d-asta sa ma injure si pe mine. basca face misto de mine la el pe blog, ba a inceput si cu amenintarile, ca-mi calca pe cap cand vine el din kenia…
asemenea specimene ar trebui batute cu scandura cu cuie.
Desi nu mai am timp ca inainte sa comentez, aici simt nevoia sa spun cateva chestii:
1) In urma unor intamplari recente (*recente insemnand ultimul an), am decis sa nu mai dau doi bani pe analize comparative de genul „prietenul tau = tu”.
2) Prietenia pe Facebook e oarecum irelevanta. Daca dau o definitie a prieteniei, ea suna cam asa: ” Sentiment de simpatie, de stimă, de respect, de atașament reciproc care leagă două persoane”. Am gasit, evident, si o definitie care ar merge pentru „prietenia pe Facebook”: ” Legătură de colaborare bazată pe comunitatea de interese și de aspirații”.
Eu nu cred in 90% dintre prieteniile de tip Facebook dintr-un simplu motiv: nu pot vedea cum reactioneaza persoana fata in fata.
10% sunt acele exceptii de care am parte destul de rar, dar care ma invata sa nu generalizez.
3) Faptul ca un om e in stare sa debiteze rahaturi la adresa cuiva doar in mediul online spune multe despre acel om – si nu intr-un sens bun.
4) Daca ma calca pe nervi numai ideea ca un gigi injura ca la usa cortului in spatele unui monitor, dar fata in fata s-ar face mai mic decat un soarece de laborator, imagineaza-ti cum imi plesneste o vena numai cand aud a doua parte: un amic iti spune ca e prieten cu X si Y si ii baga si pe ei in aceeasi oala. Ori asta mi se pare o ratiune extrem de … tampita.
A fi prieten cu cineva, chiar si virtual, nu inseamna ca sunteti doi gemeni care ati iesit din aceeasi mama, ca aveti 100% aceeasi gandire, aceleasi calitati sau defecte. Inseamna ca aveti o serie de atribute comune, de lucruri care va apropie, dar inseamna si ca sunteti diferiti din multe puncte de vedere. Pana si gemenii sunt diferiti, nu?
Mi s-a dus starea de zen pe azi, si de la prima parte cu Praslea cel Voinic si online-ul de aur (tipu’ care comenta de zor), dar mai ales de la partea a doua cu comparatia „X si prietenii sai”. *sad face*
Da, este un aspect asupra caruia merita sa ne aplecam. Faptul ca prietenii prietenilor ne injura nu prea este o chestiune la locul ei.
Voluntar sau nu, ne cam formam pareri legate de cei din jurul nostru in functie de prietenii lor.
In alta ordine de idei, prietenii nostri nu prea se fac vinovati de comportamentul celor dubiosi.
el are vreo 7 like-uri, iar tu niciunul de unde rezulta ca sunt mai multe asemnea erori genetice de acest gen care stau in stare latenta! Sa nu cumva sa se activeze si aia ca se duce cu totul bunul simt al relatiilor interumane. Eu stiu sa ma exprim cu mult mai buruienos decat individul , dar nu am facut-o niciodata . Sa-i fie rusine pentru ca rudele lui ar putea vedea „activitatea lui” extraordinara ! Din faptul ca scrie corect ( exceptand majusculele) inclin sa cred ca a prins perioada in care se facea carte , dar pentru ca i-a fost administrata fortat, a revenit la caracterul sau ! Merita ignorat !
E doar unul din cele 9 motive pentru care ii poti purta pica unei persoane. Mie imi e mila de cei.
Citez: „Românii folosesc servicii de mesagerie instant cu 60% mai mult pentru a comunica online decât media europeană a utilizatorilor de Internet”. Macar de-am discuta despre cum sa facem un pas in fata impreuna in loc sa ardem gazul de pomana cu cine pe cine a injurat.
Sa stii ca eu fac chestia asta in offline. De exemplu la evenimente evite evit sa fiu fotografiata sau sa discut cu o anumita persoana doar pentru ca nu vrea ca ceilalti sa creada ca ii impartasesc parerile. Nici nu imi dau seama daca este ok sau nu , dar asa procedez.
Eu sunt prietena cu tine :) Na!
Eu am vrut sa fiu prietena cu tine . Dar cred ca era deja prea plin….si n-am mai avut loc :)
Ideea e ca persoanele frustrate ar face orice ca sa smulga un semn de slabiciune de la cei mai puternici decat ei.
Pun pariu ca individul care-a scris habar nu are ce „usor” e sa intretii un blog ajuns la un anumit nivel, sa lucrezi la niste proiecte si sa „ghicesti” uneori ideile interlocutorilor tai pentru a le oferi un feedback constructiv, sa-i ajuti sa-si creasca afacerea.
Da, sigur, e usor, poate sa faca asta oricine. Asa ca de ce nu se apuca si el, in loc sa scrie tampenii pe FB?
ceea ce s-a intamplat pe facebook, se traduce, din punctul meu de vedere, asa: am nevoie de prieteni care nu au nevoie de parerile prietenilor lor din lista de fb, despre un cineva, aka prieten, din lista lui.
pe scurt: facebook e irelevnt in ceea ce priveste prietenii.
„prieten” pe facebook sau si mai si prietenul prietenului de pe facebook … :)
Ete fleosc … cine are timp de pierdut cu astfel de analize nu are decat sa le faca.