Umblu foarte mult pe jos. Mai ales în ultimii 3 ani, când am luat magistrala decizie (serios, are rezultate spectaculoase!) să nu mai circul cu maşina prin Bucureşi decât în cazuri extreme (puţine, din fericire). Mergând aşa pe jos evidamont că ajungi la ceea ce îndeobşte se numesc zebre sau, oficial, treceri pentru pietoni.
Am o teorie (mă rog, teorie…) legată de aceste treceri de pietoni. Pe care o spun mereu copiilor mei. Uită-te cu mare atenţie când traversezi, în toate părţile. Nu contează că semaforul arată verde pentru tine, pieton, nu contează că trecerea este semnalizată de se poate vedea din Singapore, asigură-te. Uită-te cu mare atenţie în toate părţile. Pentru că nu se ştie când un cretin, pentru care ceilalţi sunt detalii nesemnificative din viaţa lui imbecilă, sau un neatent te poate lovi şi nenoroci. Şi atunci cu ce te ajută faptul că tu, desigur, aveai dreptate, dacă rămâi schilodit, afectat psihic sau mai rău?
Unii şoferi sunt atenţi la aceste treceri. Îi vezi că încetinesc atunci când se apropie de ele, chiar dacă nu se văd clar potenţiali pietoni, ca să zic aşa. Alţii sunt doar cretini, care nu au nici o problemă să o calce cu 90 pe trecere. Am făcut nişte teste, în sensul că forţam un pic, adică puneam ferm şi repede piciorul pe trecere, dând un semnal clar pentru şoferi că vreau să traversez. Opreau mai toţi. Unii mai brusc, alţii mai lent, unii vedeai că te înjură, alţii erau zen, dar cam opreau. Bine, probabil şi gândul că buhaiul de aproape 100 de kile din faţa lor s-ar putea prăvăli pe radiatorul lor constituia o motivaţie, cine ştie…
În ultimele cam două săptămâni am făcut un fel de – permiteţi-mi să îi spun aşa – pseudo-cvasi-studiu. Adică, în esenţă, am vrut să văd cum opresc maşinile la trecerea de pietoni nesemaforizată dar marcată vizibil. Cu accent pe ce fel de maşini opresc primele şi cam a câtea maşină opreşte din momentul în care eu ajung în faţa trecerii. Sigur că nu există nici fărâmă de pretenţie sociologică în ce zi eu aici, ci e doar o părere mai documentată, dacă vreţi.
Două concluzii am pentru voi în urma acestui pseudo-cvasi-studiu.
1. Din momentul în care eu semnalez prin prezenţa mea la trecere că vreau să trec, abia cam a patra maşină opreşte.
2. Cam 70% din cei care opresc pentru a te lăsa să treci sunt şoferi de maşini scumpinele, adică lejer peste 15.000 de euro, ca să zic aşa.
Dacă la punctul 1 nu prea am ce să vă mai spun, la punctul 2 am. Pentru că a fost o surpriză pentru mine. Căci eu pornisem acest mini-studiu cu gândul exact invers, adică credeam în capul meu că cei mai mulţi care opresc o să fie de ăştia de-ai noştri, loganişti, ştiţi voi, maşini de alea de câteva mii de euro, care – credeam eu – gândesc „lasă-l, măh, să treacă ţugulaul, că e de-al nostru, din popor„. Dar nu, nu a fost deloc aşa. Ceea ce mie mi se pare că trebe să mă pună un pic pe gânduri, ca să înţeleg mai multe…
Gata, la treabă. Sau nu, care cum aveţi treabă :))
9 thoughts on “Un pseudo-cvasi-studiu despre şoferi şi trecerile de pietoni din Bucureşti”
Pe vremea cand am invatam eu jocul de pedale, tinerii soferi erau sfatuiti sa fie atenti la „prioritate de marca”. Cu cat era masina mai scumpa, cu atat riscul de a nu-ti acorda prioritate era mai mare.
Si eu am observat ca acest tip de prioritate a fost treptat inlocuit cu „etica de marca”. O mai observ cand sunt nevoit sa blochez (las avariile aprinse) pe cineva pentru cateva minute – ma asteapta langa masina si imi accepta scuzele. Suntem oameni si trebuie sa ne adaptam, sa convetuim, sa comunicam, sa ne ajutam RECIPROC.
Faina asta cu etica de marca. Ai cumva un studiu sau ceva mai documentat? Ca as cam citi, recunosc :D
Nu am studiu. Afirmatia se bazeaza pe discutiile personale cu unii instructori de la scolile de soferi – cei care se respecta tin un curs conform legislatiei in vigoare si inca unul paralel conform tendintelor din trafic.
In cele 9 luni de stat in Bucuresti am fost de nenumarate ori pus in situatia de a ma feri de masini pe trecerile de pietoni. Faceai slalom uneori printre ele.
Nu cred că vrei să încerci studiul ăsta şi pe timp de ploaie. Când plouă rezultatele se schimbă categoric: ori mori călcat de maşină, ori au grijă şoferii să te uzi din cap până-n picioare.
Cred ca ai observat si ca procentul de masini „tunate” :)dintre cele mai putin „scumpinele” este mai mare decat al celor „de marca” ; probabil ca cei cu masini mai ieftine sunt mai Hamilton decat ceilalti..
Cand vrei sa documentezi stiintific studiul, bag si eu pe esantion trecerea de la mine din fata blocului. E pe un segment de linie dreapta (perfect noaptea pentru curse :(( ), fix la jumatate, in fata unei scoli, unde daca nu e ziua si accidentul mare minune. Sau macar o frana zdravana care sa trezeasca cartierul.
Accidente usoare… fara numar, fara numar… acidente cu victime destule, accidente mortale – nu mai vreau sa ma gandesc.
Acum are semnalizare cu beculete. Cretinii de la primarie n-au considerat necesar un semafor cu buton. De curand are si limita 30km/h. Astept sa aiba si radar… ca sa trec si eu.
Si de mentionat. Pe trecerea asta nu calc decat daca a oprit complet, si imi face semn sa si trec. Numai atunci il cred pe cuvant ca m-a vazut, si are cele mai bune intentii de a sta pe loc…
Ciudat rezultatul, eu intotdeauna am avut impresia ca de fapt aia cu masini scumpe sunt mai putin cerebrali. In fine, se pare ca am putea trage o concluzie in privinta soferilor din Bucuresti? Eu as spune mai degraba ca cei din clasa de mijloc, ma refer la posesori de masini cu preturi de 10-30k de euro sunt ceva mai amabili, extremele sunt diametral opuse acestui tip de caracter.
si eu am ajuns la o concuzie despre pietoni, cei drept din Iasi: considera ca trecerea de pietoni e o continuare naturala a trotuarului si nu exista nici un motiv sa te asiguri