Mă bucur că Guvernul a lansat un program de internship. Ideea în sine este bună, desigur. Drept pentru care o salut. Sigur că avem dubii apriorice – vorbim despre statul român, totuşi – despre modul în care o să se facă selecţia, căci experienţa ne învaţă că expertiza funcţionărească în acest field al alegerii oamenilor este puţintel mai sus de catastrofală. Dar hai să fim pozitivi şi să sperăm că totul va fi ok şi că cel puţin jumătate din tinerii selectaţi pentru acest program nu o să fie fiu de nepot/nepoată de unchi de soră de fiu de secretară de ministru. Sau ceva.
Apropo, că tot suntem la capitolul nepot/nepoată de unchi de soră de fiu de secretară de ministru. Adică de ce dacă ai neamuri prin Guvern să nu ai voie să participi la acest program? Ce, este un blestem ăsta? Ce, asta înseamnă că tu, ca nepot/nepoată de unchi de soră de fiu de secretară de ministru, trebuie să fii discriminat/ă? Păi asta este democraţie, tovarăşi? Asta este Europă?
În fine. Pe mine altceva m-a deranjat. De fapt, nu, cuvântul potrivit este „întristat”. Pentru că pe siteul Guvernul scrie, după cum puteţi lesne vedea mai jos, adicătelea dacă ai peste 25 de ani ura şi la gară, nu eşti eligbil.
Eu fac la anul 40 de ani. Şi ce-aş fivrut să prind un internship de ăsta… Mai prost decât tinerii sub 25 de ani care o să ajungă acolo nu sunt, mai indisciplinat nici pe atât, mai obişnuit cu munca hă hă, aşa că singurul meu defect este că sunt prea bătrân. Păi e corect, tovarăşi, e corect?!
PS Desigur, ce fac eu aici este o propagandă deşănţată pentru Guvern, date fiind aprehensiunile mele de stânga. Oh wait…
12 thoughts on “Face Guvernul României discriminare sau nu cu programul de internship?”
In orice lucru bune, trebuie sa fie neaparat si un un lucru mai putin bun. Asa se face, ca varsta a devenit o problema pentru multi angajatori. Depasind un prag nu mai pari eligibil, cred unii ca nu mai esti asa de productiv. WRONG !!!!
E. Ştii tu bine motivele pentru care nu ai fi eligibil la un astfel de program. În ceea ce priveşte nepotismul, după cum spuneam şi pe facebook, la anul, dacă se continuă programul, aplic. Şi vin cu impresii.
Pai primul motiv ar fi ca nu as aplica :)) De ce sa iau internshipul de la gura cuiva care chiar vrea sa vada cum e la niveul ala? Been ther, done that.
Eu vorbesc aici, totusi, de principiu. Poate ca unul care are 35 de ar vrea sa se bage. De ce sa nu o poata face?
Si la finalul internship-ului fiecare va primi, in loc de diploma, cate un xerox ca sa-si poata da doctoratul mai repede.
Pe bune?! Se da un xerox?! Misto… =))
Cred că încă mai pe acasă acel email care-mi detalia că 38 de ani sunt cam mulţi pentru angajare, dar că sunt buni pentru o colaborare. Din când în când mă uit la el, aşa. Şi încă-mi mai aduc aminte că acum ceva vreme, când îşi căuta nevastă-mea de muncă, a început să primească oferte după ce şi-a scăzut vârsta din CV.
Cum ar veni, pentru ei suntem morţi în condiţiile în care prin diferite state civilizate ale lumii nici nu se uită în buletine. Asta este ca la fotbal. AC Milan câştigă Liga Campionilor cu o echipă de „babalâci”, la noi la 30 de ani te consideră terminat.
Eu am facut pana acum doua internshipuri. Si, desi sunt mare fan al tinerei generatii (am tot spus asta), never ever nu m-am uitat la varsta. Ba chiar la ultimul internship am chemat un baiat de 36 de ani. Ca nu ne-am potrivit, asta este altceva, e alta poveste :)
Cu o floare, ştii şi tu…nu se face primăvară, dar apreciez deschiderea :)
Mie chiar mi se pare discriminare.
Dar are acoperire. Isi doresc sa foemeze oameni tineri, cum ar veni, cu viitor. Astia mai putin tineri nu ar avea viitor. Hmm…
Dupa cum au aflat studentii masteranzi in anul 1 (poate si altii) la specializarea Jurnalism tematic de la cursul de Jurnalism Social, aceasta practica are un nume: POLITICI PUBLICE. As putea sa va citez din memorie chestiuni de baza explicate excelent de domnul Val Valcu, dar este mult mai bine sa va documentati dvs ce anume inseamna. Pe scurt, in implementarea de politici publice (una din principalele obligatii ale unui stat) se identifica problema unei categorii de populatie – o nisa – in cazul de fata tinerii pana in 25 de ani (probabil pentru ca gradul de ocupare al fortei de munca intre 18 -25 este undeva la 16%) , se identifica solutii, se gandesc programe, se analizeaza costuri, se calculeaza eficacitatea, dupa care, daca proiectul este previzionat ca fiind util, se implementeaza programele. Nu se numeste discriminare, se numeste targetare. Da, mi-a placut la scoala. Va recomand sa audiati cursurile dlui Valcu de anul viitor(semestrul II), sigur v-ar primi, si sigur ati afla niste chestiuni interesante care v-ar scoate din situatia jenanta de a confunda discriminarea cu politicile publice. Mai tine si un curs despre protejarea categoriilor defavorizate, vi-l recomand si pe acela.
Multumesc frumos pentru precizari. Dar tot nu m-ai scos din situatia jenanta, desigur, desi ai fost plina de bun simt, dovada irefutabila ca ti-au priit, ca om, toate cursurile pe care le-ai facut.
O sa imi permit masiva libertate sa nu imi pese de ce zici tu. Caci nesimtirea mea imi spune ca ai fost nesimtita. Si asa o sa ramai pentru mine. Oricum nu te intereseaza, stiu, caci te descurci mult mai bine in viata fara sa ai treaba cu un chinezu, desigur.
Hai pa si pu.
intentia nu era sa fiu nesimtita, desi un mesaj scris la 12 noaptea dupa o zi ft lunga nu e la fel de coerent ca unul scris cu luciditate cand am vazut postarea prima data. Ideea de baza este ca faci o confuzie grava intre discriminare si selectie si nu e cinstit ca altii sa ia de bun ceva gresit din premisa (chiar daca tu poate nu ai de unde sa stii asta iar eu o stiu doar pentru ca am invatat-o la scoala, iar in alte circumstante poate habar nu aveam de ea). Recomandarea cursurilor am facut-o cu toata sinceritatea, Val Valcu e ca profesor/lector un om genial de la care afli chestii relativ logice dar la care nu te-ai fi gandit daca nu le prindeai din zbor. Are un mod ft bun sa puna problema.