În ultimii ani am fost de mai multe ori la Sarmizegetusa Regia. Aproape de de fiecare pe jos, 12 km la urcare, 12 la coborâre. Un soi de pelerinaj la una din cele mai mizerabile dovezi ale cretinismului nostru ca naţiune. Un soi de „iertaţi-ne, străbunilor” că aţi existat degeaba în mintea şi sufletul celor care au ajuns acum să vieţuiască (nu să trăiască, în multe, multe cazuri) pe meleagurile pe care le-aţi stăpânit voi. Un soi de plecare a capului, cu fiecare pas făcut către inima Daciei, ca o recunoaştere a vinei nu de a fi uitat cine aţi fost, ci de a nu mai şti cine suntem noi astăzi.
Am ajuns la Sarmizegetusa Regia când am fost în Vizită în HD. De data aceasta am urcat cu maşina, aşa trebuia, eram şofer pentru mai mulţi. Şi pe măsură ce mă apropiam de această zonă teribilă, deveneam mai tăcut, mai ursuz. Iar când am ajuns sus de tot, câţiva din cei cu care eram m-au întrebat dacă sunt bine. Nu, nu eram bine. Pentru că intrasem din nou în acea stare de greaţă pe care o simt de fiecare dată când văd că indiferenţa noastră ca naţiune ne lasă indiferenţi faţă de ceea ce ar trebui să fie inima turismului istoric şi, poate, spritual românesc.
Să nu înţelegeţi că vorbesc doar despre perioada de după Revoluţie sau despre imbecilizatorul comunism românesc (aberanta de Suzana Gâdea a distrus un templu ca să facă pistă de aterizare pentru elicopterul lui Ceauşescu…), ci de întreaga noastră istorică de „români”. Pun acest cuvânt între ghilimele pentru că fix între ghilimele trebuie pus în acest context. Să ai aşa ceva şi să ţi se rupă la modul de-a dreptul organic este una din crimele pe care nu o să le uit niciodată şi pentru care nu o să iert niciodată această naţie. Şi nici pe mine nu o să mă iert, nici pe mine…
Când am văzut la Brylu că zona a fost luată în administrare de Consiliul Judeţean, am zâmbit ironic. O să îşi schimbe Măriile pălăriile între ele, mi-am spus, e tot statul român acolo, doar că la nivel mai mic, mi-am zis. Dar, când am ajuns să văd că – INCREDIBIL – în sfârşit Sarmizegetusa Regia este păzită (de jandarmi şi de o firmă privată de pază) şi că se taie bilet, am simţit că ceva s-ar putea să se schimbe, că s-a făcut o breşă în mentalitatea mizerabilă de care am dat dovadă până acum.
Mă uitam la Vladimir Brilinskey, cel care este, din toate punctele de vedere, un mare luptător şi un mare învingător (lui i se datorează, în mare măsură, această istorică izbândă asupra cretinismului naţional), cum ne povestea despre Sarmizegetusa Regia şi despre întregul lanţ de cetăţi dacice şi încercam să înţeleg de unde a avut atâta forţă, atâta încăpăţânare, atâta dorinţă să se bată, mai bine de 10 ani, cu tot ce înseamnă autoritate de stat românească, până să ajung în acest moment istoric. Nu este nici mai puternic decât alţii, nu este nici mai impunător decât alţii şi cel mai probabil că sunt alţii în România asta mult mai deştepţi decât el. Dar el a fost cel ce a reuşit, Vladimir Brilinskey este cel care va rămâne în istoria României care cel care a spus un NU hotărât cretinimsului naţional în plină desfăşurare. Pentru că a crezut că nu este de ajuns să constaţi, nu este de ajuns să iubeşti la nebunie ceva, ci trebuie să intri în starea de a face ceva (cea mai grea dintre toate, aşa cum spunea şi Brâncuşi) şi să lupţi dur nu pentru că îţi place lupta în sine, ci pentru că ştii că dacă nu te lupţi nu vei putea niciodată să trăieşti cu tine însuţi.
Respect!
Încă ceva: Vladimir Brilinskey are un mare dinte împotriva romanilor. Iar eu, ca mare fan al acestei forţe impresionante civilizatoare care a fost Impepriul Roman, nu pot decât să nu fiu de nici o culoare de acord cu el. Şi să îi promit că, la viitoare întâlnire, vom avea nişte discuţii masive pe această chestiune. Căci – şi acesta este un compliment pe care nu îl fac foarte des, să ştiţi – îmi pare că este un om cu care m-aş certa cu mare, mare drag :)
Vizită în HD 2013 a fost un eveniment organizat de Denisa şi Sebastian Bârgău şi HD Travel. Proiectul este susţinut de Primăria Oraşului Simeria, Agenţia de turism TOC Internaţional, Best Hotel Hunedoara, Cred ONG, CastelulCorvinilorHD.ro,
PS Ştiţi că de obicei sunt pozitiv, am fen shuiul în regulă, doar că subiectul Sarmizegetusa Regia este unul care mă doare profund. Drept pentru care, măcar acum şi aici, iertaţi-mă că răbufnesc şi că fac asta numai pentru că, în sfârşit, ceva, ceva se schimbă. Şi vreau şi eu, cu toate forţele, să fac parte din această schimbare. Mi-o cere mintea, mi-o cere sufletul, mi-o cere acea istorie care, mai mult decât ne arată ce am fost, ne arată ce am putea deveni.
18 thoughts on “Iertaţi-ne, străbunilor, pentru cretinismul nostru ca naţiune”
Noi nu suntem urmasi Romei. Oare cum am putea fi?
Nu stiu cine ti-a zis asta cu urmasii Romei, dar sa stii ca doar putina istorie se scrie in poezii pasoptiste :D
E pacat ca avem ISTORIE (si nu de 300 de ani), in care ne bagam picioarele. Si se poate promova, plus ca pana la urma nu ne strica nici banii in caza. Sunt atatea tari mai putin ‘dotate’ ca noi, in car turismul are un aport imens in economie, in timp ce noi stam cu asemenea bijuterii ignorate si nepuse cu adevarat in valoare.
Cu atat mai mult mi se pare extraordinar ce a facut Vladimir. Povestea este mult mai lunga, evident, decat ce am sintetizat eu in cateva cuvinte. Si este una colosala! Material de carte, cum ar veni.
Eu sunt huţul, urmaș al costrobocilor ce am sânge slav, român, cuman etc…
Sa-ti fie de bine.
Costobocii erau un trib dacic ce-şi aveau arealul prin zona Moldovei de Sus, Bucovina, vestul Ucrainei etc…
In 50 de ani va disparea tot..vom ajunge o tara plina de tigani..ah scuze romanes, rromi
Imi repugna atat de tare comentariul tau incat nici nu iti raspund. Il las, fireste, caci este parerea ta, nu ai injurat sau ceva, asa ca as fi un mitocan sa il sterg. Doar ca imi repugna masiv. Atata tot.
Dupa nume nu-mi pare a fi roman. Daca ma insel asta e. Dar de nu, sa stii ca un strain a facut ceva pentru istoria ta, ar trebui sa te puna pe ganduri.
Asta mi-a servit ca punct de plecare pentru articolul cu parerea noastra despre brandul de tara.
Istoria noastra este cu mult mai interesanta decat apare la suprafata. Si nu, habar nu avem sa o imbracam frumos si sa o vindem corespunzator.
Afara se face turism pe langa niste pietre zapacite, cu o poveste frumoasa in spate, iar noi lasam cetatile si castelele sa cada pe noi. Trist, dar real.
discutam deunazi despre ada kaleh. puţini mai ştiu că vechiul altar dacic se afla pe insula scufundată de orgoliile comuniste. din păcate comunismul a trecut, dar nu şi năravurile de a lăsa în uitare semnele noastre, istoria aşa cum este ea. şi da, ai dreptate, este trist. de-aceea am şi ajuns să preferăm vacanţe afară, în care să ne clătim ochii în loc să ne cunoaştem pe noi.
abia aştept să povesteşti despre „cearta” voastră. sunt sigură că se va lăsa cu teme de gândire…
Salve!
Ai mare dreptate in ceea ce spui!
Esti un adevarat luptator!
Asculta(daca nu o faci deja!) trupa de rock Bucium!
Cred ca trupa e pe aceeasi lungime de unda cu tine!
http://www.youtube.com/watch?v=P1EVSX39vjE
Toate cele bune!
pe tema asta am scris si eu si iata ce comentarii am avut…
http://spanac.eu/romanii-un-popor-de-bastarzi/
toti atotstiutorii s-au gasit sa comenteze
La cele mai multe din natiunile de azi, iti dai cumva seama de unde se trag. Ii recunosti pe cei de azi ca fiind urmasii celor despre care povesteste istoria. Iti dai seama ca germanii de azi sunt urmasii germanilor din vechime. Ca suedezii, danezii etc sunt urmasii vikingilor. Ca polonezii apartin grupului slav. In toate aceste tari (si multe altele) monumentele sunt ingrijite, pastrate si promovate. Oamenii au sentimentul apartenentei la o istorie pe care o cunosc, o recunosc, si-o asuma, o iubesc si o respecta. Acest sentiment, probabil, face ca vestigiile lor sa fie cercetate, restaurate, promovate. Daca acest sentiment lipseste la noi (caci aceasta cred eu ca este cauza pentru care a fost lasata in paragina Sarmisegetusa, ca si multe alte locuri…) inseamna ca nu ne identificam cu istoria noastra…
Frumos. I was there, tarziu, mai bine mai tarziu. http://alerg.ro/ultra-dacicus.html
Sa inteleg totusi ca suntem pe drumul cel bun, iar un mare merit il are Vladimir. Jos palaria!
Nu este ceva singular, aşa cum ai sesizat:
http://zamfirpop.com/blog/2013/08/14/iertati-ne-strabunilor/