Astăzi ar trebui să ţinem puţintel doliu. Nu mult, desigur…

11 iunie 1948. Marea Adunare Naţională votează Legea nr. 119 privind naţionalizarea principalelor întreprinderi industriale, miniere, bancare, de asigurări şi de transport. Au fost trecute în patrimoniul statului 8.894 de întreprinderi industriale şi miniere, de transport, bancare şi de asigurări.

Gh. Gheorghiu Dej, prim-vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri, argumenta astfel adoptarea legii:

„Situaţia creată în urma transformărilor petrecute impune o schimbare structurală în domeniul economiei naţionale, pentru a pune toate forţele productive ale ţării în slujba ridicării nivelului politic, economic şi cultural al poporului nostru. Această schimbare structurală este trecerea în mâinile statului, ca bun comun al poporului, a celei mai importante părţi din mijloacele de producţie”. sursa

Ce a urmat… România este aşa cum este acum şi pentru că pe 11 iunie 1948 s-a întâmplat, cum zicea tovarăşul Dej, schimbarea structurală cu bunul comun al poporului. Care, de fapt, a însemnat înmormântarea irefutabilă a spiritului antreprenorial românesc. Care abia acum, în ultimii ani, parcă începe să îşi mai arate colţii (dap, colţii, căci #aşaincepe). Nu, să nu confundăm spritul antreprenorial cu jecmăneala şi furtişagul şi giumbitul din banii statului. Aia e hoţie spoită afaceristic. Spiritul antreprenorial este altceva, cu totul altceva.

Ca să înţelegeţi mai bine ce a ucis această mizerie de Lege 119 din 11 iunie 1948, uitaţi-vă la fotografiile de mai jos. Care reprezintă anunţuri date de mici afacerişti la ziar, cum se zicea, la rubrica de mică publicitate. Şi nu vorbim de afaceri de Bucureşti, ci de Alba (mă rog, zona pe care o definim acum ca judeţul Alba). 10 octombrie 1922 este ziua în care aceste anunţuri au apărut în ziarul Vestea.

anunt vechi 1

anunt vechi 2

anunt vechi 3

anunt vechi 4

anunt vechi 5

 

Dap, putem ţine puţintel doliu. Ba chiar mai mult…

6 comentarii la “Astăzi ar trebui să ţinem puţintel doliu. Nu mult, desigur…

  1. Rizea-Popp Catalin Razvan Răspunde

    Pai suntem in doliu in urma acestei decizii exact de atunci , partea proasta e ca realizeaza prea putini asta. Si pe tineri nu-i prea intereseaza , cu toate ca cine-si uita istoria…., cade singur in ea :)

    • Cristian China Birta Răspunde

      Stii vorba aia cu „nu stiu altii cum sunt”, dar eu am tinut sa scriu aceste cateva randuri, care, desigur, in involburata lume in care traim, vor trece nu foarte observate, fireste.

  2. spanac Răspunde

    să mai zic de faptul că cea mai mare prostie am făcut-o la 23 august 1944?

    • cotos Răspunde

      Si apoi in 47, si apoi in 89 decembrie? Iar de atunci din 4 in 4 ani tot gresim…

      • spanac Răspunde

        am zis cea mai mare, nu ca mergem din ce in ce in mai rau. in orice caz, articlul era despre altceva. singurulmestesugar roman pe care l-am vazut statea in baia mare. de mi-am luat bocancii de la el. ca inchisese fabrica in 2010…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Sau comentează direct cu contul tău de Facebook: