11 iunie 1948. Marea Adunare Naţională votează Legea nr. 119 privind naţionalizarea principalelor întreprinderi industriale, miniere, bancare, de asigurări şi de transport. Au fost trecute în patrimoniul statului 8.894 de întreprinderi industriale şi miniere, de transport, bancare şi de asigurări.

Gh. Gheorghiu Dej, prim-vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri, argumenta astfel adoptarea legii:

„Situaţia creată în urma transformărilor petrecute impune o schimbare structurală în domeniul economiei naţionale, pentru a pune toate forţele productive ale ţării în slujba ridicării nivelului politic, economic şi cultural al poporului nostru. Această schimbare structurală este trecerea în mâinile statului, ca bun comun al poporului, a celei mai importante părţi din mijloacele de producţie”. sursa

Ce a urmat… România este aşa cum este acum şi pentru că pe 11 iunie 1948 s-a întâmplat, cum zicea tovarăşul Dej, schimbarea structurală cu bunul comun al poporului. Care, de fapt, a însemnat înmormântarea irefutabilă a spiritului antreprenorial românesc. Care abia acum, în ultimii ani, parcă începe să îşi mai arate colţii (dap, colţii, căci #aşaincepe). Nu, să nu confundăm spritul antreprenorial cu jecmăneala şi furtişagul şi giumbitul din banii statului. Aia e hoţie spoită afaceristic. Spiritul antreprenorial este altceva, cu totul altceva.

Ca să înţelegeţi mai bine ce a ucis această mizerie de Lege 119 din 11 iunie 1948, uitaţi-vă la fotografiile de mai jos. Care reprezintă anunţuri date de mici afacerişti la ziar, cum se zicea, la rubrica de mică publicitate. Şi nu vorbim de afaceri de Bucureşti, ci de Alba (mă rog, zona pe care o definim acum ca judeţul Alba). 10 octombrie 1922 este ziua în care aceste anunţuri au apărut în ziarul Vestea.

Dap, putem ţine puţintel doliu. Ba chiar mai mult…