Am citit postarea lui Groparu. Şi am simţit nevoia să scriu aceste câteva rânduri. Pentru că îmi plac teribil ciupercile, sunt în top 3 mâncăruri la mine. Doar că mi-e o frică îngrozitoare de ele. Hai să v-o spun altfel: este singura mâncare de care îmi este frică.
Am văzut multe tragedii cauzate de consumul de ciuperci. Copilăria mea din Baia Mare şi zona Lăpuşului (când mergeam la bunici) este plină de poveşti cu oameni morţi pentru că au mâncat ciupercile care nu treabuiau mâncate. De foarte multe ori, în poveştile satului „vai, săracu, ai văzut cum s-o dus şi aşe tânăr o fost…„, decedatul este cineva care se pricepea foarte bine să deosebească ciupercile, ba chiar, când trăia, făcea mişto de cei cărora le era frică de ciuperci. Numai că ciupercile astea sunt un soi aparte de fiinţă vegetală, una parşivă, misterioasă, prietenoasă şi teribil de gustoasă. Este un ucigaş zâmbitor şi elegant. Dar ucigaş.
Poate că vă întrebaţi de ce am ales să scriu aceste rânduri patetice despre doar una (din jdemiile) modalităţi posibile de a trece pe lumea cealaltă. Nu ştiu ce să vă răspund. Poate pentru că mi-e frică de ciupercile astea, dar le ador gustul, o contradicţie, deci, teribil de atrăgătoare. Sau poate pentru că aceasta este o posibilă moarte care poate fi evitată prin simplul gest de a alege să nu mai mânânci ciupercile alea de pădure „le cunosc, ce dracu, le culeg de când eram mic„. Sau poate pentru că îmi aduc aminte acele morţi care mi-au marcat copilăria, când auzeam de familii întregi, de la copil de 1 an la străbunic, găsite moarte după zile întregi.
Nu ştiu de ce am scris aceste rânduri. Cel mai probabil pentru că aşa am simţit nevoia.
8 thoughts on “Trăzni-le-ar ciuperci…”
Eu nu mananc deloc ciuperci (doar la figurat :D ) pentru a evita „sa vad trenul pe sub pat”.
Am vrut sa te cert ca nu stii sa deosebesti ciupercile, maramuresean fiind. Dar dupa ce am citit ma abtin.
Am citit si eu postarea lui Groparu de dimineata si am ramas masca. Adica, un WTF?!?!? d’ala cu face palm la gramada. Mancam si eu ciuperci culese de bunica mea din padure cand eram mic, dar niciodata n-am patit vreo chestie nasoala. Acum cand vad buretii prin piata imi ploua in gura dar evit sa-i cumpar pentru ca nu stii de unde au fost culesi. Asa ca… ciuperci champignon all the way.
Si mie imi plac, insa de frica eu am renuntat la cele din padure. Prefere cele crescute in sere, macar alea reprezinta un dram de siguranta.
Băi nașpa faze d-astea… Mai auzisem și eu povești și-am zis că numai proștii fac d-astea. Uite că acum mi s-a dat de înțeles că efectiv n-ai cum să le deosebești…
până la urmă numai metoda cu lingurița de argint și oțetul e valabilă…
Nu am mai mâncat ciuperci de mulți ani și nici nu îmi trebuie de grabă. Multă sănătate
Eu n-am patit niciodata nimic rau de la ciuperci si le consum in mod constant. Nu halucinogene, comestibile :)
M-am otravit cu martipan, in schimb.
Si ce as putea face eu, un gurmand? Imi plac prea mult ciupercile si chiar nu le cunosc in detaliu, mie imi plac doar cum arata in farfurie.