Later edit: Pe scurt, câştigătoarea este Dana Ungureanu cu povestea cu verişoara :)) Felicitări, stimabilo! Şi mulţumiri tuturor participanţilor. Iar în ceea ce îl priveşte pe Zolty, staţi liniştiţi, cei de la Duracell o să îi trimită lui un încărcător :)
–––––––-
Am primit de la cei la Duracell un încărcător şmecher cu USB (aşa zice comunicatul oficial, eu nu mă pricep). Eu m-am uitat la el, am înţeles ce face (deşi nu cum face ce face, dar asta este altă discuţie :D) şi mi-am dat seama că, cel mai probabil, o să îl pun în ceva sertar şi o să uit de el. Adicătelea, nu o să îl folosesc. Drept pentru care mi-am zis în pleata-mi „bre, chineze, de ce să nu îl dai tu cuiva care chiar ar aprecia jucăria asta?„. Drept pentru care, după cum puteţi vedea mai jos, exact asta fac.
Începem cu nişte precizări. Câteva, puţine, stăpâniţi-vă nerăbdarea! În care vă spun ce câştiga eu că în loc să ţin încărcătorul acesta deştept îl dau cuiva care îmi face onoarea să mă citească. Cu menţiunea că discutăm toate variantele teoretice, care s-ar putea aplica la nivel general, oricărui blogger care face astfel de gesturi. Bine, unele dintre aceste variante nu mi se aplică de nici o culoare (ia, sunt chiar curios care ziceţi voi că sunt alea…), dar eu tot le pun acolo, ca să învăţăm câte ceva.
În primul rând, v-am mai spus, eu merg consecvent pe ideea lui „dacă poţi să faci un bine, de ce să nu îl faci?„. În cazul de faţă binele fiind, fireşte, faptul că cineva care doreşte un astfel de încărcător îl poate obţine.
Câştigi (ceva) trafic. Normal, când dai câte ceva, indiferent de varianta de acordare a premiului pe care o alegi (aşa vrea muşchiul meu sau tragere la sorţi) lumea vine să vadă care e treaba.
Câştigi ca brand de blogger. Pe sistemul „ia uite la ăsta ce şmecher e cum are el de dat una, alta„. Unii dintre voi nu înţelegeţi, poate, chestia asta (cum nu am înţeles-o nici eu multă vreme, staţi liniştiţi), dar cam aşa se întâmplă.
Te pui bine cu brandul. Adică ei îţi trimit ceva – atenţie! este un cadou nesolicitat, deci nu ai nici o obligaţie să scrii despre aşa ceva; scrii doar dacă vrei – iar tu, ca să arăţi brandului că eşti blogger de comitet, faci o chestie de asta gen concurs ca să creezi mai mult buzz.
Baţi cu apropoul către alte branduri. Uneori nu o faci intenţionat, dar aşa iese. Adică brandul X vede că ţi-a ieşit concursul cu produsul de la brandul Y şi zice „colegu blogger, ia matale şi de la noi o ceva şi fă tot aşa un concurs„.
Îţi testezi comunitatea din jurul blogului. Adică, să zicem, tu faci concurs pentru rotopercutoare şi descoperi că, de fapt, comunitatea ta nu este interesată de aşa ceva, ci de literatură incaşă. O informaţie importantă, dacă ştii cum să o foloseşti, desigur.
Vezi şi tu ce înseamnă rigorile unei scriituri pentru un brand. Cât de cât. Mulţi cred că e uşor să respecţi un brief minimal, să te gândeşti cum e bine să pui problema ca să iasă bine şi brandul, aşa că astfel de exerciţii de ajută. Dacă vrei să fi ajutat, deigur.
Poate că mai sunt şi alte aspecte. Dar mie doar astea mi-au venit în minte. Băgaţi voi în comentarii dacă mai credeţi că merită ceva adăugat, analizez şi apoi, dacă îmi par ok, poate le pun în enumerare pentru posteritate.
No bun, revenind la concursul Duracell. Pun la bătaie încărcătorul ăsta şmecher (aveţi comunicatul oficial mai jos, nu vă ştiu dau eu date tehnice şi alea alea) în felul următor: aştept să îmi spuneţi în comentarii o întâmplare când aţi rămas fără baterie (la telefon sau la alte alea) şi când aţi fi vrut să aveţi aşa ceva la îndemână. Aştept comentariile voastre până pe 26 mai, ora 23.59. Voi fi foarte subiectiv în alegerea câştigătorului, fireşte, doar sunt blogger :D
Succes!
Participand la acest concurs confirmi ca ai citit si inteles regulamentul, ca ai peste 18 ani si ca esti de acord sa fii contactat de agentia 2activePR in numele P&G.
18 thoughts on “Hai să învăţăm 2.0 împreună: cu ce te ajută concursurile pe blog”
Se intampla anul trecut, vara. O verisoara a venit in Bucuresti sa se inscrie la facultate. Am stabilit de seara cu ea ca punctul de intalnire este la pod la Giulesti(acolo o lasa masina cu care venea). No bun, pana aici nimic dubios. O sunam in disperare si imi spunea ca este la piciorul podului langa benzinarie…am cautat de mi-a venit rau si nu o gaseam. Am vazut ca bateria telefonului mai are cateva secunde si moare, asa ca am notat pe o hartie numarul ei de telefon. Bateria a murit, verisoara de negasit! Am asteptat circa 30 de minute pana un om binevoitor mi-a imprumutat telefonul sa o sun pe nebuna sa vad unde naiba este. Ca sa scurtez putin povestea, am gasit-o intr-un final la CELALALT picior al podului langa care era SI ACOLO o benzinarie. :D Happy end
Pe mine m-a lovit de multe ori inspiratia mergand pe strada. Am scris cateva articole asa. Odata am vazut o chestie si am vrut sa scriu un articol. Am intrat pe net, m-am apucat de scris si cand imi era lumea mai draga mi s-a dus pe copca bateria si implicit tot ce scrisesem pana atunci. Ar fi bun un astfel de incarcator de as avea si un telefon pe masura
S-a intamplat de serbarea de Craciun de la gradinita copiilor mei – luata cu treaba, am uitat sa pun la incarcat de seara bateria de la aparatul foto; in fine, am ajuns la serbare, am pozat, am filmat si… fix, dar fix!!! in momentul in care copilul meu a deschis gura sa spuna poezia cu fulgul de nea – aparatul a clipocit si mi-a spus calin ‘Baterie descarcata’!! Si azi imi dau lacrimile de ciuda ca nu am facut poza copilului meu spunand poezia cu fulgul de nea!
Si nici telefonul nu il aveam la indemana sa suplinesc lipsa …
Mi se intamplă de două ori pe săptămână. Încă nu am reușit să-mi educ atenția. De obicei mi se întâmplă atunci când am mare nevoie de telefon. Dar în zilele noastre, când nu ai nevoie de el?
Umblu cu încărcătorul la mine mai mareu tocmai pentru că niciodată nu verific starea bateriei. E mai bine așa.
This is supposed to be funny. So… Acum vreo 2 veri, am plecat in Rhodos, Grecia, cu minunata mea jumatate. Spun minunata pentru ca, intr-adevar, ne completam fantastic. Pot spune ca datorita lui nu raman eu fara baterii dupa saptamani cu cate 3-4 ore de somn pe noapte, dar nu aici vroiam sa ajung.
Eram in Rhodos. Departe de casa, modalitatea de comunicare cu continentul: telefonul mobil. Evident, fiecare avea cate unul la purtator, deci pentru primele 3 zile am fost neobisnuit de relaxati. Trebuie mentionat ca era foarte necesara comunicarea cu teritoriul numit acasa din motive personale, dar, mai ales, profesionale. Era undeva in jurul unui dead line pentru un proiect destul de important. Era o perioada din aceea cand intelegi ce inseamna connecting people.
In a patra zi, am remarcat ca minunatul incarcator al telefonului jumatatii mele nu mai incarca. Am incercat la receptie, am cerut alt incarcator, nimic. Mai avea baterie cat sa treaca ziua, dar cam atat.
In a cincea zi, atunci cand bateria telefonului meu atarna de un fir de ata, telefonul meu pierde semnalul. Am incercat, am scos cartela, am invartit, am jonglat, nimic.
Eu telefon fara semnal, mandrul meu telefon fara baterie. Am vorbit cu cineva din tara sa anunte la Vodafone ca eu am o problema cu minunata cartela, au fost foarte draguti si au inlocuit-o pe loc, dar imi era practic imposibil sa o bag in telefon, ea fiind la cateva sute de km distanta.
Intr-un final, gandul cel bun ne-a vizitat in noaptea zilei a cincea. De ce nu am pune cartea din telefonul fara baterie, in telefonul cu baterie dar fara cartela?!
Acum pare banal, dar probabil batuti putin si de soare, ne-au trebuit 12 ore ca sa gasim o solutie.
Recunosc, problema nu s-ar fi rezolvat cu un incarcator Duracell, dar macar m-ar fi facut sa ma simt mai bine ca am incercat mai multe variante! :))
Cand mi-am cunoscut nevasta, am decis sa o scot la plimbare asa prin Maramu. Am ales ca destinatie Cimitirul Vesel din Sapanta, loc renumit si extrem de frumos. Pana acolo am trecut pe Gutinu (stii tu) am facut poze la Creasta, la Han etc. Credeam ca imi tine multi si bine bateria. Insa, supriza pe cand am ajuns la Cimitir, nu tu baterie, nu tu nimic. Asa ca prima iesire impreuna a ramas fara vreo poza care sa ne aminteasca de ea.
Mie mi-ar prinde bine una pentru cărucior. Dar și pentru tell maș mulțumi, când fac mai bine poze, atunci se gată și bateria la tell pentru că e veche. Multă sănătate
După ce a scris Zolty, chiar că n-are importanţă dacă am rămas sau nu în pană de baterie…
Pe Zolty l-ar ajuta cel mai mult. As vrea ca sa fie el castigatorul concursului. Bateria mea sau a altora mai pot astepta pana cand ajungem acasa.
Ms
Bre, eu nu am trecut vreodată prin aşa ceva. Probabil pentru că am suficientă logică încât să-mi pun lucrurile la încărcat ÎNAINTE de a avea nevoie de ele. Da’ le urez succesuri maxime tuturor celor care au nevoie de el :))
Tin minte cand eram in clasa a 5-ea si fiind inca mic se presupunea ca tata sa ma ia de la scoala.( era o distanta destul de mare de la scoala pana la domiciliu) Ideea este ca bateria telefonului murise de la jocuri si de la fragmentele amuzante de la Planeta Moldova. Am asteptat singurel in fata scolii aproximativ o ora, ganduri ma bateau sa o iau pe jos acasa dar in stanga si in dreapta nu vedeam decat caini si burtosi cu cutite. Am inceput sa plang si o doamna m-a vazut, mi-a inmanat un telefon si am reusit sa-mi sun tatal care aparent plecase la Bucuresti impreuna cu mama pentru a viziona noul film recent aparut in cinematografe. Mi-a lasat un mesaj sa plec de la scoala cu niste colegi ca sa ajung pe bulevard iar apoi acasa. Bineinteles nu am primit mesajul…(oricum nu am o legatura asa stransa cu parintii mei)
Sunt de acord. Zolty are cea mai mare nevoie de baterie.
Nu ma bag in concurs, ca mi se pare destul de clar cine merita incarcatorul dintre comentarii… insa, senzatia aceea de a ramane fara baterie la telefon, blocat in lift circa 30 de minute, intre etajele 5 si 6… priceless ! :))
Am un HTC Desire cu rom custom si se intampla uneori ca wifi sau datele sa ramana blocate pe switch off. Este ceva ce se manifesta rar, insa, daca nu sunt atent, consecinta este ca imi consuma foarte repede bateria. Se rezolva repede printr-un restart al telefonului, totul este sa imi dau seama cand se intampla.
Intr-o astfel de situatie am fost intr-o zi cand, invitat fiind la o prezentare care s-a tinut la shop-ul Ferrari de pe DN1, am facut cateva poze la niste jante si m-am trezit doua ore mai tarziu, pe la ora 12, cand trebuia sa imi sun un coleg sa ma ia de acolo, ca aveam doar 5% baterie. Am incercat sa sun, dar telefonul s-a inchis inainte sa reusesc. Daca aveam la mine aceasta baterie, scuteam cateva ore de plimbat prin trafic si ceva bani dati pe bilete de maxi-taxi si autobuz.
Când ai un kit wireless tastatură+mouse, clar ai nevoie de niște baterii foarte bune. Spun st csnu rmi cu frz ntrmnat
Iti foarte multumesc stimabile! :D
Foarte tare. Bravo Dana. Mulțumim Duracell pentru Zolty!