Ehe, să vedeţi acuma cum o să îmi sară în cap stimabilii bloggeri-chimişti Make şi Radu :)) Dar no, ce să fac, nu pot să mint, mă enerva chimia la modul profund. Ştiam că este indispensabilă bunul mers al traiului modern, cum ar veni, dar nu avea nici o legătură cu asta, cum ar veni :D Pe de altă parte, dacă ne-am pricepe la toate, ce ar mai face chimiştii ăia buni de câştigă premiile Nobel şi alea alea? :))
Râdem şi glumim, dar nu părăsim incinta, spune o vorbă de pe vremuri. Adică putem alege să nu ne placă (în anumite cazuri, mai ales când suntem la liceu, să urâm chimia), dar never ever să nu îi arătăm respectul cuvenit. De când îl cunosc pe Make, am învăţat nu numai că trebuie să respectăm chimia şi chimiştii, dar şi că trebuie să le mulţumim pentru incredibil de multe lucruri bune care ni se întâmplă. Chimia este peste tot, obişnuieşte să spună Make. Şi are dreptate 100%.
Scriu aceste rânduri pentru că am primit comunicatul despre proiectul CHAIN REACTION. Şi scriu aceste rânduri pentru că m-a îndoctrinat Make în asemenea hal, încât mi-e foarte greu să nu încerc să pun şi eu umărul la a promova o acţiune care, în esenţă, înseamnă o oportunitate pentru tinerii cărora – spre deosebire de mine şi alţi „umanişti” ca mine – chiar le place chimia.
În esenţă, este vorba despre – citez din comunicatul oficial, pe care oricum vi-l dau integral mai jos:
Peste 25 de licee din unsprezece oraşe din România s-au înscris în Concursul de Ştiinte „CHAIN REACTION”, care are ca obiectiv principal promovarea ştiinţei în rândul tinerilor într-un mod cât mai atractiv pentru aceștia. Metodele interactive și lucrul în echipă îi vor ajuta pe elevi să descopere că fizica şi chimia sunt interesante şi distractive şi că aceste materii nu înseamnă doar memorarea unor formule, ci şi realizarea practică a diferite reacţii şi experimente.
Vedeţi voi pe site ce şi cum. Dacă vă interesează, fireşte. Şi dacă vreţi să promovaţi şi voi acţiunea, desigur. Hai că vă dau şi filmuleţul de mai jos.
Tare vreau să ştiu ce au de spus pe acest subiect Cristi, Dragoş şi Mădălin, ca tineri de nădejde ai patriei :)
Şi comunicatul: Liceeni din Romania participa la Concursul de Stiinte Chain Reaction
11 thoughts on “Doamne, cum nu mi-a plăcut mie chimia de nici o culoare…”
Am terminat un liceu industrial de chimie şi mi-a ajuns.
Şi în facultate m-am iybit de ea. Dar şi pe blog?! Prea mult!
Altfel, sigur, iniţiativă lăudabilă, generoasă etc., dacă nu dă în utecism, ca alte iniţiative în şcoli.
as dori cate exemple de initiative care dau utecism din scoli… nu neg existenta lor, dar elevii se pot opune (la fel ca si profesorii) presiunilor
mega-cool proiectul! mega-like :)
Primul obiect la care am ramas corigent a fost chimia. E clar ca nu mi-a placut. Proiectul este cool-eanu
Prima palmă pe care am primit-o de la o profesoară a fost în a 8a de la profa de chimie.
Pai si de aia te-ai facut chimist? Sau cum?
Nu de asta mai, dar m-a inspirat asa direct :D
Nici mie nu mi-a placut chimia. Desi specializarea in liceu a fost cu totul alta, am facut pana in clasa a 12-a. Dar niciodata nu mi-a placut.
Proiectul este insa de superapreciat. Bravo celor implicati!
Pingback: Pentru asta chiar mi-ar fi plăcut să fiu încă la liceu | Cristian Florea
Asa de mult mi-a placut chimia incat seara lasam lectiile chimice pe ultimul loc. Imi venea somn si ziceam ca ma scol dimineata cu 10 minute inainte sa mai citesc. Dar cum dadeam cu ochii de caietul de chimie adormeam iar :) Imi pare rau ca nu mai am „caietul somnifer” pentru noptile cand adorm mai greu :)Dar trebuie sa recunosc ca este o initiativa care va crea ceva chimie cu participantii.
Pingback: Experimente mișto de la ChemGeneration