Later later edit: Am trecut în dimineaţa asta pe Calea Victoriei. Afişul era tot acolo. Şerban Ionescu era tot acolo…
–––––––-
Later edit: Georgiana îmi spune că „pe site-ul Teatrului Nottara de exemplu, nu s-a modificat poza cu afisul spectacolului ‘Aniversarea’. Apare Emil Hossu!„. Exact despre ce vă spuneam. Sunt mai multe astfel de exemple…
––––––––
Ştiu că unii o să interpreteze ce scriu eu aici ca pe o critică. Sau ceva pe genul „bravo, măh, s-a trezit chinezu să îşi facă trafic pe subiecte de astea” (ştiut fiind, desigur, ca sunt ahtiat după trafic şi că tocmai de aceea scriu imediat pe subiecte foarte hot, după cum puteţi vedea lesne pe blog). Sau că se putea rezolva chestiunea elegant cu un mail trimis celor care ar putea remedia chestiunea.
Dar am ales să scriu rândurile de mai jos public, pe blog, pentru că, după mintea mea, nu vorbim doar despre un caz izolat, ci despre o – iertaţi-mă că îi spun aşa – de-a dreptul cutumă. De aceea cred că nu ar strica să discutăm un pic pe tema asta în speranţa că, poate, poate, cineva o să fie mai atent la astfel de chestiuni care ne fac stomacul să se strângă.
Încep cu o scurtă punere în perspectivă. M-am uitat integral – pentru prima oară de când mă ştiu – la Gala Premiilor Uniter. Nu discut despre cum a fost evenimentul, ar trebui o postare separată pentru asta. Menţionez doar acel moment extrem de emoţionant, în care lumea teatrului îşi lua simbolic la revedere de la cei care au plecat dintre noi şi când fotografiile lor alb-negru declanşau lacrimi în ochii celor din sală şi din faţa televizoarelor. Din una din aceste fotografii, Şerban Ionescu ne privea gânditor…
Azi dimineaţă, pe Calea Victoriei, în faţa Hotelului Radisson, am văzut afişul de mai jos. Cu Şerban Ionescu în distribuţie. Şi mi s-a strâns un pic stomacul. Ajuns la birou, am văzut că şi pe siteul Teatrului Naţional Bucureşti, în distribuţia spectacolului Eduard III, se regăsea Şerban Ionescu. Mai mult, la profilul său de pe acelaşi site, nu figura nicăieri faptul că nu mai este printre noi.
Aţi putea spune că sunt un fraier că mă las afectat de astfel de chestiuni oarecum minore faţă de daraverile masive existenţiale cu care ne confruntăm sub aceste vremuri. Cel mai probabil că aţi avea dreptate. Doar că mi-e greu să nu simt că ar trebui să fim mai atenţi. Măcar un pic. E o dovadă de respect.
Mi-e o groază teribilă de scuza că ne găsim scuze să nu ne respectăm morţii. Parcă îi mai omorâm o dată…
20 thoughts on “Mi-e o groază teribilă de scuza că ne găsim scuze să nu ne respectăm morţii”
1.Am observat ca de multe ori faci referire la „comentatori” de genul asta. Nu inteleg de ce-ti mai obosesti degetele pe tastatura sa-i mentionezi. „cainii latra , ursul trece” , chiar daca e urs panda :))))
2.Sunt de acord cu cele spuse de tine , probabil e o varza in organizarea lor , dar totusi in cazuri de genul acesta atentia la detalii este mai mult decat importanta. Nu de altceva, dar din neatentie poti rani . Sufleteste, desigur.
nici nu cred că încap scuze de fapt. aici este vorba de o lipsă de respect şi câtă vreme nu este sancţionată, ea se va perpetua.
dar ne pricepem teribil să ne înghesuim ca la bâlci atunci când un artist dispare (vezi lipsa de respect înfiorătoare la moartea lui Sergiu Nicolaescu) şi apoi să ne prefacem că… am uitat.
Eu as concedia persoana care s-a ocupat de asta. O asemenea greseala e impardonabila.
Nu imi place o astfel de atitudine razboinica. Pentru ca nu a fost reavointa, nu a fost premeditare, nu a fost nici macar neglijenta in serviciu. A fost, hai sa ii zicem asa, o scapare.
Lucrurile nu sunt doar alb si negru, ci se intind pe o plaja imensa de nuante cenusii.
Eu nu am scris ca sa invinovatesc pe cineva, ci ca sa incercam sa facem in asa fel, cu totii, sa nu ne mai intample de astea.
Totusi nu pot sa inteleg ceva. Cine s-a ocupat de asta, cred ca are ceva tangente cu lumea teatrului. Corect? Atunci cum sa nu stie ca Serban Ionescu nu mai este printre noi? Poate am fost putin cam dur in comentariu
Din pacate se intampla si nu e singura scapare.
Pe site-ul Teatrului Nottara de exemplu, nu s-a modificat poza cu afisul spectacolului ‘Aniversarea’. Apare Emil Hossu!
Sunt curioasa daca macar pe cel pe care il lipesc pe usa/geam il modifica, mai ales ca urmeaza spectacolul.
Multumesc, am facut later edit.
Destul de sinistră (tristă) întâmplarea . Problema este că persoanele din conducerea instituţiilor respective ar fi trebuit să ia în considerare aceste detalii care pot aduce neplăceri şi sunt , în acelaşi timp , ruşinoase , dăunătoare pentru ….. prestigiul lor . Ar fi interesant ce ar răspunde directorul TNB unui e-mail care ar conţine rândurile tale .
Probabil ca atunci cand a fost premiera spectacolului au facut mai multe afise, pe care le folosesc si acum. Nu e scuzabil, dar nici nu ma pot gandi ca sunt afise facute acum. Site-urile neactualizate insa n-au nicio scuza, ca acolo nu este pretul pe tiraj. Spor!
S-ar putea sa existe si o alta perspectiva asupra situatiei semnalate si , ca in bancuri, si ea sa aiba dreptate. Eu personal, spre exemplu, nu as fi facut nicio modificare, nici in cazul de care spui tu, nici in cazul afisului de la Nottara. Tin minte ca, in unele zone, conform traditiei locului, la mormant rudele prietenii se mai intorc dupa ziua inmormantabrii doar dupa o perioada. Teatrul e o arta a momentului, uneori poate nu e rau sa o prelungim macar cu cateva clipe.
Stiti ca imi sunteti foarte dragi si ca respect ce faceti. Dar de data aceasta nu suntem deloc pe aceeaşi lungime de undă. E frumoasa analogia pe care ai facut-o, dar, din punctul meu de vedere, irelevanta pentru discutia de fata :)
In aceste situatiii nu e vorba de simole informati si nici de bani. Ideea de a arunca un afis cu Emil Hossu, doar pentru ca publicul nu e informat corect, mi se pare cam dura. Eu cred ca abia in cazul asta vorbim de respect fata de un mare actor. Dar, sigur, lumile noastre, chiar daca exista impreuna, sunt diferite. Tare de tot. Iar diferenta o fac chiar Actorii! ps Respectul si prietenia sunt reciproce :)
Tocmai ce am sters un comentariu. Care continea niste termeni mizerabili. Dar care spunea, in esenta, ca de aia sunt tinuti acei actori pe afise ca sa atraga lumea la spectacole… Oribila idee, o resping categoric pentru ca altfel mi-ar pusca o vena!
PS anul acesta a fost o lista lunga, pentru cei din teatre, mult prea lunga, cu actrite si actori buni si foarte buni, oameni care au trudit, ani de zile, In Teatru.
Am vazut… Mi-au dat lacrimile…
Lipsa de atenție la detalii își spune cuvântul… Nu cred că ar trebui sancționat cineva foarte dur, însă o mustrare verbală poate ar mai îndrepta greșelile pe viitor.
Repet: nu asta e ideea postarii, cu mustrari si gasit de vinovati. Ci doar sa incercam sa fim mai atenti. Folosesc pluraul pentru ca si noi sunte, de multe ori, de vina pentru ca trecem dand din umeri in loc sa actionam.
Acum sun un prieten din Nottara.
Totul ar fi fost OK, dacă numele lui Şerban Ionescu era încadrat cu negru. Prezenţa afişului mai avea un rost, dar aşa nu-i deloc bine.
teatrul nottara a schimbat pe site, poza cu afisul spectacolului ‘aniversarea. acum este ok.