De când mă ştiu, ascult muzică în draci. Bine, e drept că faţă de anii de liceu acum mă mişc mai puţin sprintenca să zic aşa :D, căci între timp abia ce îmi mai găsesc timp (permiteţi-mi amărâtul joc de cuvinte) pentru ceea ce, de altfel, este una din top 3 ocupaţiuni de timp liber. Căci a asculta muzică a fost pentru mine, de când mă ştiu, ceva apropiat de respirat :)
Mai concret, anul trecut am reuşit să ascult cam 30 de albume. Iar anul acesta, in primele 4 luni, cam 20 de albume, adică sunt în grafic la modul masiv. Zic „ascultat”, adică fiind atent la mizică, nu uitându-mă la meci şi dând mai tare doar la refren sau ceva de genul. Am vreo 20 de albume care îşi aşteaptă rândul spre ascultare, singura problemă fiind că vin mereu altele şi altele, în special din cauza lui BogDan, care mă asasinează cu muzică bună. Drept pentru care îi mulţumesc şi pe această cale :)
Aţi zice că, dată fiind aplecarea mea de-a dreptul organică faţă de muzică, am fost extrem de atent la dipozitivele care să îmi transporte muzica înspre neuronii mei obosiţi în cele mai bune condiţii. Dar v-aţi înşela amarnic. Pentru că am fost o adevărată catastrofă din acest punct de vedere. Pentru mine era importantă muzica, altceva era doar un detaliu. O foarte proastă atitudine, fireşte. Pe care încerc masiv să o corectez, dar doar de puţină, de foarte puţină vreme.
Hai să povestim un pic despre căşti. Care sunt esenţiale pentru un meloman, mai ales în lumea asta zgomotoasă şi pe repede înainte în care trăim. Nu m-a interesat niciodată calitatea căştilor cu care ascultam muzică. O idioţenie, evident, dar no, v-am spus, dacă auzeam muzică pentru mine era de ajuns, restul nu mai conta… Şi atitudinea asta am păstrat-o până mai recent. Când m-a făcut de telecomandă Alex ale meu, care la 14 ani, are căşti ca lumea. M-a văzut cu nişte căşti de alea de le bagi în ureche şi m-a luat la mişto: „auzi, mare blogger, dar nişte căşti la care să şi auzi ceva nu ne luăm şi noi?„. Moment în care mi-am dat seama că ar trebui să mă mişc mai cu talent pe zona asta.
Drept pentru care am mers pe sistemul apelează un prieten. Şi l-am întreabat pe Dan Dragomir ce căşti să îmi iau. „Măh, nu vreau să dau 1.000 de euro pe ele, dar nici de alea de 15 lei, să fie ceva decent„, i-am spus. La care Dan, cu stilul lui calm şi atoaterezolvător :D, mi-a zis „relax, am eu ce îţi trebuie„. Şi mi-a dat în teste Sony MDR-ZX300.
Veţi spune că nu sunt top of the top şi alte de astea („haide, bre chinezu, la valoare ta meriţi mai mult...”). S-ar putea să aveţi dreptate. Doar că pentru mine căştile acestea au însemnat un upgrade major faţă de tirbuşoanele alea cu care ascultam muzică înainte :)) Căci din clipa în care mi le-am pus pe urechi şi mi-am dat drumul la un pic de Helloween (aveam nevoie să ascult ceva piese pe care le ştiam, ca să pot face comparaţia) am ridicat sprânceana şi am zis cu voce tare „mare bou am fost până acum…„.
Nu mă întrebaţi caracteristici tehnice şi alea alea. Căci 1. habar nu am să mă uit din acest punct de vedere la nişte căşti 2. nu le înţeleg de nici o culoare. Găsiţi pe site ce şi cum. Mie îmi este de ajuns că sună foarte bine şi că m-am obişnuit eu ele. Şi că freza mea s-a obişnuit cu ele :)) Am văzut pe câteva siteuri că sunt în jur de 120 de lei, adicătelea chiar ok ca preţ.
No, cam asta a fost. Call me chinezu, dar uite aşa mi-am dat eu seama că în loc să ascult muzica aşa cum ar trebui să sune, eu ascultam un pic mai puţin. Şi m-a cam pus pe gânduri. Drept pentru care în următoarea perioadă o să mă gândesc serios să mă apuc să mă „blindez” pe ceea ce înseamnă gadgeturi şi deviceuri de ascultat muzică la modul corespunzător. Dacă aveţi sugestii, băgaţi mare. Căci acum ştiu că nu ştiam nimic şi că am nevoie de sfaturi :D
PS În timp ce scriam aceste rânduri mi-am adus aminte că am păstrat (nici eu nu ştiu de ce, poate că impactul asupra mea atunci a fost imens…) căştile de la primul meu walkman (de ăla cu casete, cei mai bătrăni ştiţi :D), un Sony, fireşte. Aşa că am zis să le fac o poză alături de căştile astea noi, ca un fel de „mulţumesc” pentru că m-au slujit atâta vreme. Şi pentru că încă – acum le-am testat – fucnţionează :))
12 thoughts on “Auzi, mare blogger, dar nişte căşti la care să şi auzi ceva nu ne luăm şi noi?”
Eu mai am casti Sony cumparate prin 99 sau 2000. Inca in stare perfecta de functionare. Scrie pe ele Made in Japan, ceea ce ma cam indoiesc ca ar fi cazul aici.
M-am uitat acum pe casti si nu vad nici un Made in ceva :)) Sunt niversale, cred ca de aia :D
Am amici care au telefoane Sony, casti Sony. In materie de muzica Sony e cam numarul 1.
Se pare că ai rămas fidel brandului.:)
Acum pentru un upgrade tot din zona audio îți recomand să-ți achiziționezi un docking station, dacă vrei să împarți muzica din căști și cu alte persoane. :) Uite aici un exemplu: http://www.emag.ro/microsistem-audio-sony-cmtv9-cmtv9-cel/pd/EPQZTBBBM/?ref=_p1_l2
`Auzi mare blogger … `da nu te dor urechile daca stai cu ele prea mult timp ? Mă gândesc la faptul că îţi turteşti urechile de bibiloi.
Pai mare, bre, ca am peste 90 de kile :)) Si sa stii ca pe mine ma dor urechile numai cand ascult muzica proasta mai mul de 5,89 secunde. In rest nu am probleme :D
am o pereche de casti sony veche, de cand cu lipii ai albi. dar n-am auzit casti mai misto ca alea… sunt d-alea mici de le bagi în ureche, dar cu cordelina de pus pe cap…si le-am luat moka…
pot sa-ti spun ca recomand sony. bine, sa nu-mi cereti sa fac o comparatie intre soni si nush ce high end, cu aur pe fire că să le ia gaia… n-as da 700 ron pe-o perteche de căsti nici sa ma bati
Pentru adevaratii mari bloggeri: Panasonic RP-HXD5E ;)
difuzoare neodymium mega bass de 40 mm
putere de intrare 1200 mw
sensibilitate 107 db
frecventa de la 8 hz la 26.000 hz
http://www.youtube.com/watch?v=cPAJSocLDYA&feature=player_detailpage
Din comentariul tau am inteles doar atat: Pentru adevaratii mari bloggeri: Panasonic :))
Se paote spune si-asa :)
Sony, Panasonic, cam astea sunt firmele tari în audio. Poate şi Aiwa, că tot de la niponi e.
Eu folosesc căști la telefon și în fiecare lună îmi trebuie alta pt că le cumpăr de la Ruși din piață :D cu 5-10 ron, de asta mă și țin atâta, de noi unele și bâzâie, se aude foarte rău, după două, trei săptămâni se uscă și firul, se rupe, o cască bună coastă 40-50 ron și e tot Made in China. Multă sănătate