L-am cumpărat. Pe el. Pe CD. Ultimul album Holograf – World Full of Lies (2013). Cum aş fi putut să nu îl cumpăr? Deşi ştiam că nu e mare şmecherie (chiar nu e). Deşi ştiam că o să îl ascult doar o dată şi apoi la revedere multă. Dar l-am cumpărat. Dintr-un motiv foarte simplu: am crescut cu muzica pe care Holograf o făcea la sfârşitul anilor 80 şi începutul anilor 90. E parte din mine. Şi am vrut, cumva, să recuperez această parte. Atât.
Nu prea mi-au plăcut variantele în engleză ale pieselor clasice Holograf. Cu o singură excepţie: Whenever You Call My Name sună mult mai bine în engleză (spectaculos chiar!) decât Oriunde Te Vei Afla din română. În rest, mi s-a părut că albumul a fost scos doar aşa ca să fie scos, încropit la repezeală (inclusiv formatul, de ăla de lăutari mai nerăsăriţi, ca să zic aşa…) şi să mai scoată un ban de pe urma brandului.
Dar l-am cumpărat, cum dracu să nu îl cumpăr?
8 thoughts on “Câteva cuvinte (puţine) despre Holograf – World Full of Lies (2013)”
Au reeditat vechiul disc? Că minunea a apărut prin 1990, fără mare succes, nici acolo, nici aici.
Am dat un play la cateva piese, se simte stilul Holograf, asta e clar. Nu le priesc melodiile in EN, parca nu mai sunt ei!
Deci da, a apărut în 1990, pare-se că ar mai fi fost o reeditare în 1993, acum a sosit iar vremea albumului. Hmmm, oare de câte ori vor încălzi ciorba asta până să înţeleagă că NU merge?
M-as fi asteptat macar sa remasterizeze un pic ceva. Nope, sunt versiunile alea din 90. L-am cumparat, cum dracu sa nu il cumpar? Dar acum sunt cam trist…
Versiunea in engleza a „Oriunde te ve afla” e fortata si seaca. Nu se compara cu versiunea unplugged…
Ma mir ca ti-a placut cum suna.
Sefu, stii cum e cu gusturile. Desi – intre noi fie vorba – cred ca am fost atat de neplacut surprins de albumul asta incat onotologicul meu a tanjit dupa ceva de care sa se agate sa spuna ca nu e asa de naspa. Sau ceva :))
Pingback: Top 10 albume ascultate în 2013 • Republica Culturală Chineză
Deci, ca să vă lămuresc, iniţial trupa a înregistrat doar două melodii (World Full Of Lies şi I Gotta Do It) la Londra, în 1990, care le-a inclus pe un material discografic, lansat în 1991 – un single imprimat la Electrecord, lansat exclusiv promoţional (fără să apară în comerţ). Apoi, cam prin 1992, trag nişte piese în studiourile Electrecord, iniţial lansate pe albumul „Banii Vorbesc”. Nu ştiu cum, apar în Italia, fac un contract cu Capitan Records Company şi… apare pe piaţă albumul „World Full Of Lies” pe CD (uluitor la acea vreme) – distribuit numai în Italia, New York, Japonia.
Iar în 2013, au scos să zicem „reeditarea”, dar mai degrabă „lansarea pentru prima dată în Romania”. Eu am cumpărat CD-ul, sună foarte bine chiar şi e o ediţie limitată. Îl mai găseşti prin benzinării şi librării, dar deja se cam termină stocul.