Cum scrie un blogger la 70 şi un pic de ani

Intamplator sau nu, azi am implinit 50 de ani de casnicie. Atunci cand eu am cerut-o de sotie pe Ana, nu se auzise de Sf. Valentin, iar daca unii auzisera nu sarbatoreau nimic. Doar pentru noi era altceva… si inca este, dar astazi, pentru prima oara dupa foarte multi ani, am sarbatorit doar noi doi, singuri, fara copii si nepoti.

Vă recomand să citiţi cum scrie un blogger la 70 şi un pic de ani. Pe mine m-a cucerit. Drept pentru care – palidă răsplată pentru acele câteva clipe foarte frumoase pe care mi le-a oferit citindu-l… – l-am băgat de ieri în reader. Pentru că mai vreau să citesc astfel de texte. Pentru că vreau să văd că bloggingul nu are vârstă şi că adevăratele limitări sunt doar cele pe care tu singur ţi le impui şi de care poţi scăpa oricând vrei.

Respect!

16 comentarii la “Cum scrie un blogger la 70 şi un pic de ani

  1. cotos Răspunde

    Wow..Sincer, nu credeam ca exista bloggeri la varsta asta. Stiu, suna urat, insa te gandesti ca la varsta asta fac cu totul altceva oamenii.. Bravo lui ca isi ocupa timpul cu ceva atat de frumos. Cu siguranta il voi citi si eu de acum incolo.

  2. cristian Răspunde

    Îl urmăresc de pe când scria pe „pamflet-calarasi” și, chiar dacă ar fi avut 12 ani, la cum scrie, tot merită citit.

  3. gabi Răspunde

    La 70 de ani sa fii activ in blogosfera. Asta e ceva.

  4. Pamfletarul Răspunde

    Cuvintele nu vor fi niciodata suficiente pentru a descrie tristetea din sufletul meu, doar pentru faptul ca nu sunt tanar ca voi, dar, asa cum era de asteptat, batranetea m-a coplesit intru totul, iar spiritul meu, doar el ramas viu, e insuficient si vlaguit ca sa ma mai urneasca din barlogul meu sepulcral. Timpul a sapat neincetat si a lasat in mine urme prea adanci, prea dureroase… M-am transformat, dragii mei prieteni, intr-un las. Mi-e frica sa infrunt moartea, ma incapatanez sa traiesc, chinuind pe altii asemenea voua, desi, daca imi amintesc bine, candva faceam un haz nebun despre momentele astea, spunand ca eu, un erou, voi sta cu pieptul gol asteptand marele final. Nimic mai neadevarat. Nu este asa cum mi-am imaginat eu, in clipele astea te declari invins si-ti raman doar regretele. Nu-ti mai amintesti decat esecurile si dorintele ramase doar dorinte, iar speranta devine frica cea mai mare, un cosmar. Iti imaginezi ca ajungi sa speri ca vei simti si maine realitatea crunta? Nu, altceva iti pune stapanire pe suflet si in niciun caz nu e speranta. E impacarea. Cu voi uit, voi ma autati sa ma simt tanar. Chinezule, dragii mei, iertati-mi indrazneala si greselile, dar fiti constienti ca va apreciez! Tuturor, va multumesc!

    • frmshk Răspunde

      Și totuși, noi trebuie să ne scoatem pălăria în fața dumneavoastră! Poate că nu e o consolare dar… împăcarea aceea… e lupta pe care o vom duce fiecare dintre noi. Mult respect! :)

    • SagittariuS Răspunde

      Rar comentez pe aici, din varii motive. Dar meritaţi un set de felicitări pentru atitudine. Cu menţiunea că nu trebuie să vă fie frică de moarte ci de viaţă. Moartea vine de cele mai multe ori ca o uşurare şi un alt drum în călătoria pe care o face fiecare.

      A, da. Şi, când aveţi timp, poate daţi lecţii de exprimare în scris unora. A fost destul o citire succintă şi deja aveţi respectul unui tip pentru care scrisul corect (şi coerent, evident) reprezintă cartea de vizită principală a cuiva.

      Vă salut şi vă doresc cât mai multe articole!

  5. adela parvu Răspunde

    Cand ajungi la o varsta venerabila e clar ca ai ceva de spus. Bravo lui! Si bravo tie Chinezu ca ne-ai atras atentia asupra acestui blog.

  6. Mediatorul Răspunde

    Până la urmă internetul ne mai dă și astfel de semnale pozitive. Impresionant !

  7. Paval Răspunde

    Faptul ca omul acesta scrie la varsta lui nu mi se pare o chestie extraordinara. Hei, stati! Nu sariti, ca nu am terminat! Vreau sa spun ca ceea ce este extraordinar este faptul ca acest om, la varsta lui, scrie PE NET. Asta e chestia de admirat: curajul in fata tehnologiei. Curajul de a incerca sa tina pasul cu ceea ce multi dintre cei mai tineri decat el incearca sa evite.
    Ne vom mai auzi, batrane pamfletar!

  8. IanculescuHimself Răspunde

    Mi se pare semi-imposibil sa scrii pe blog la varsta asta, insa chestiunea ma incanta. Asa cum bine ai zis, Cristi, e foarte interesant ca se intampla. Jos palaria pentru dumnealui.

  9. Natural Răspunde

    Multumim Cristi pentru atentionare. Superb articolul. Cred ca avem toti de invatat de la un asemenea om si blogger. Si le spune pe bune, direct, fara ocolisuri. Sper sa fim toti sanatosi si sa-l mai citim in continuare. Iar noi sa mai scriem si dupa pensie :)

  10. Eugen Stefan Răspunde

    Pe langa faptul ca dumnealui e blogger de 70 de ani, asculta si parazitii la 70 ani.” Sunt inofensiv, dar gandul meu e criminal…”

  11. vlad online Răspunde

    Mi.ar placea sa scrie si bunica.mea pe un blog, chesti banale de la tara, cred ca ar fii super tare

  12. D-Petre Răspunde

    Am si citit vreo trei articole ale Pamfletarului …
    Multumesc Cristi pentru recomandare.

  13. Ada Răspunde

    Tot Respectul!!!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Sau comentează direct cu contul tău de Facebook: