Dacă aş arde-o cu intelectualisme aş băga-o pe aia cu madelaina lui Proust. Dar cum nu vreau să creadă unii că am citit cartea aia cu cautarea timpului, mai bine o bag pe aia cu rattatouille-ul lui Anton Ego, ştiţi voi, secvenţa aia când se întoarce brusc în trecut după ce gustă din ce i-a gătit Şobolănaşul :) Să ştiţi că aşa am păţit şi eu când am văzut faza cu bikeschool.ro la Bogdan. Adică a început brusc să mă doară genunchiul şi să simt că mă arde rău julitura de la prima căzătură de pe bicicletă…
Era un Pegas de ăla cu ghidon gen coarne. De un verde fosforescent (dacă ţin bine minte, aş îl vopsise proprietarul, că îi plăcea lui culoarea). Băiatul mai mare care şi-a asumat ingrata sarcină să mă înveţe (Tibi îl chema) îmi explica el nu ştiu ce, cum să îmi ţin echilibrul, cum să las ghidonul moale, de astea. Doar că eu nu auzeam nimic. Priveam fascinat bicicleta aia şi simţeam numai tremurici că o să ajung să mă urc pe ea. Aşa că, of course, din prima pedală am fost jos cu ea, am căzut pe genunchi şi mi l-am zdrelit corespunzător. Cei din jur au început să râdă, iar eu m-am enervat atât de tare, încât am sărit din nou pe bicicletă şi nu ştiu cum am făcut, dar am reuşit să merg metri buni pe ea :D Ăla a fost botezul.
După aia am avut mai multe biciclete. Din care ultima, înainte de Revoluţie, cred că prin 1988 am primit-o, era o semicursieră rusească. Cu viteze. Minunea tehnicii pe vremea aia! Tot verde era şi aia, nu ştiu de ce m-a urmărit culoarea asta în viaţa mea ciclistică :)) Aiaiaiaiai câte aventuri am avut cu ea… Cât de fain era cu ea, inclusiv iarna pe zăpadă şi pe gheaţă… După Revoluţie – uite că acum realizez că aşa a fost… – nu mai ştiu ce s-a întmplat cu ea. Cred că a rămas uitată pe balcon. Sau în garaj. Nu prea mai aveam timp de bicicletă. Erau multe alte cele care ne luau ochii şi ne ocupau mintea. Doar eram liberi, era democraţie. Of…
Dar să lăsăm aceste amintiri, căci nu vreau să îmi spuneţi nea chini, pensionar 2.0 :D Mai bine să vă spun că puteţi câştiga şi voi invitaţii la cursul de mers pe bicicletă. Căci sportlocal.ro este proud parntner of Smart Atletic în această ispravă. Şi nu numai :) Vă urez mult succes şi cât mai puţine căzături!
5 thoughts on “Căutăm tovarăşe şi tovarăşi care nu ştiu merge pe bicicletă. Promitem discreţie (muhahahaha :D)”
Si eu tot pe un Pegas am invatat sa merg pe bicicleta. A trecut ceva timp de atunci
Si eu tot pe Pegas am invatat. Culmea, nu era al meu. Nu am avut deloc biciclete in viata, am fost mai mult „fata pe role”, dar mai imprumutam de la unu, altu ca sa-mi fac eu damblaua.
Deci pe toate le furai? :) Eu am invatat sa merg pe bicicleta lu’ tata. Crescand la bunici, ma duceam pe la parinti in vacanta. Avea o semicursiera..Mergeam pe sub cadrul de sus, apoi dupa cateva zile de „alunecus pe pietre” :D, am zis sa stau normal pe ea. Nu prea ajungeam bine la pedale, plus ca am ajuns la performanta sa ma lovesc de multe ori unde nu trebuie. Vai mama ce durere :)).
Mă gândeam să-ți las un comentariu și să-ți spun că nu știu să merg pe bicicletă, dar mă gândeam că te-apuci să râzi de mine, așa că nu îl mai dau.
… sau am dat ”Trimite”?! ăăăăă! :D
Nici n-ai idee cat de simplu poate fi daca ai vointa! :D Si mai e o chestie, odata invatat, e imposibil sa mai uiti mersul!