Căutăm tovarăşe şi tovarăşi care nu ştiu merge pe bicicletă. Promitem discreţie (muhahahaha :D)

Citește cartea mea ”Ce ne facem, domle, cu influencerii ăștia?” și, dacă nu îți place, îți dau o bere :D

Abonează-te la newsletterul trimis de maximum două ori pe săptămână celor peste 5.000 de abonați.

Despre autor: Fondator și asociat al agenției de comunicare integrată Kooperativa 2.0. Trainer cu peste 300 de workshopuri pe teme de marketing digital susținute. Speaker și moderator la peste 300 de evenimente de business. Blogger din 2007, cu peste 13.000 de articole scrise.

Contact: cristi@kooperativa.ro

Dacă aş arde-o cu intelectualisme aş băga-o pe aia cu madelaina lui Proust. Dar cum nu vreau să creadă unii că am citit cartea aia cu cautarea timpului, mai bine o bag pe aia cu rattatouille-ul lui Anton Ego, ştiţi voi, secvenţa aia când se întoarce brusc în trecut după ce gustă din ce i-a gătit Şobolănaşul :) Să ştiţi că aşa am păţit şi eu când am văzut faza cu bikeschool.ro la Bogdan. Adică a început brusc să mă doară genunchiul şi să simt că mă arde rău julitura de la prima căzătură de pe bicicletă…

Era un Pegas de ăla cu ghidon gen coarne. De un verde fosforescent (dacă ţin bine minte, aş îl vopsise proprietarul, că îi plăcea lui culoarea). Băiatul mai mare care şi-a asumat ingrata sarcină să mă înveţe (Tibi îl chema) îmi explica el nu ştiu ce, cum să îmi ţin echilibrul, cum să las ghidonul moale, de astea. Doar că eu nu auzeam nimic. Priveam fascinat bicicleta aia şi simţeam numai tremurici că o să ajung să mă urc pe ea. Aşa că, of course, din prima pedală am fost jos cu ea, am căzut pe genunchi şi mi l-am zdrelit corespunzător. Cei din jur au început să râdă, iar eu m-am enervat atât de tare, încât am sărit din nou pe bicicletă şi nu ştiu cum am făcut, dar am reuşit să merg metri buni pe ea :D Ăla a fost botezul.

După aia am avut mai multe biciclete. Din care ultima, înainte de Revoluţie, cred că prin 1988 am primit-o, era o semicursieră rusească. Cu viteze. Minunea tehnicii pe vremea aia! Tot verde era şi aia, nu ştiu de ce m-a urmărit culoarea asta în viaţa mea ciclistică :)) Aiaiaiaiai câte aventuri am avut cu ea… Cât de fain era cu ea, inclusiv iarna pe zăpadă şi pe gheaţă… După Revoluţie – uite că acum realizez că aşa a fost… – nu mai ştiu ce s-a întmplat cu ea. Cred că a rămas uitată pe balcon. Sau în garaj. Nu prea mai aveam timp de bicicletă. Erau multe alte cele care ne luau ochii şi ne ocupau mintea. Doar eram liberi, era democraţie. Of…

Dar să lăsăm aceste amintiri, căci nu vreau să îmi spuneţi nea chini, pensionar 2.0 :D Mai bine să vă spun că puteţi câştiga şi voi invitaţii la cursul de mers pe bicicletă. Căci sportlocal.ro este proud parntner of Smart Atletic în această ispravă. Şi nu numai :) Vă urez mult succes şi cât mai puţine căzături!

Share on facebook
Distribuie pe Facebook
Share on linkedin
Distribuie pe LinkedIn
Share on whatsapp
Distribuie pe Whatsapp

5 thoughts on “Căutăm tovarăşe şi tovarăşi care nu ştiu merge pe bicicletă. Promitem discreţie (muhahahaha :D)”

    1. Deci pe toate le furai? :) Eu am invatat sa merg pe bicicleta lu’ tata. Crescand la bunici, ma duceam pe la parinti in vacanta. Avea o semicursiera..Mergeam pe sub cadrul de sus, apoi dupa cateva zile de „alunecus pe pietre” :D, am zis sa stau normal pe ea. Nu prea ajungeam bine la pedale, plus ca am ajuns la performanta sa ma lovesc de multe ori unde nu trebuie. Vai mama ce durere :)).

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

5000 de abonați la newsletterul meu n-au cum să greșească :)