Cum te ajută brandul personal din social media să obţii un job. Şi nu numai

Pentru că sunt un tip foarte simpatic şi pentru că îmi place tare mult să ajut oamenii şi pentru că (s-ar putea ca ăsta să fie motivul principal… :D) am oareşce trecere prin anumite cercuri mai mult sau mai puţin importante, lumea apelează la mine pentru tot felul de chestiuni. Unii o fac la modul grobian, drept pentru care la fel le răspuns eu. Alţii o fac cu o anumită inocenţă, drept pentru care încerc, subtil precum un baros scăpat de sub control, să îi aduc în viaţa reală. Alţii o fac din disperare, pentru că nu mai ştiu ce să fac, iar în aceste cazuri nu am o reacţie unitară, analizez fiecare caz în parte. Iar alţii o fac la modul profi, gen „mă ajuţi, te ajut”. Plus că există partea de long tail, în care inputul înspre mine, ca să zic aşa, este de jdemii de feluri, iar reacţiile mele sunt de jdemii de feluri plus 1.

Zona de căutat joburi este una în care păţesc toate cele spuse mai sus. V-am spus, în mare, cam cum văd eu chestiunea asta, adică modul şi condiţiile în care pot să încerc să vă ajut. Ca să nu fie loc de discuţii. Cu menţiunea că, de regulă, dacă un CV trece de – oribil sună, ştiu, dar nu am găsit altă rimă – sumara mea verificare, îl trimit Mădălinei Uceanu, în care am maximă încredere şi care chiar poate (a şi făcut-o, de altfel) să ajute mult mai mult decât pot eu să o fac. Atunci când cunosc persoana în cauză nu am nici o problemă să fac nişte recomandări, dar pe stilul meu, direct şi deschis, spunând şi despre părţile bune şi despre părţile rele, aşa cum le văd eu, fireşte. Uneori, lucrurile se întâmplă foarte repede şi oarecum neaşteptat, aşa cum a fost cazul Sandrei, care a intrat în echipa Premium PR după ce am publicat eu CV-ul ei la mine pe blog. Ideea este că se poate şi că social media te pot ajuta din multe puncte de vedere atunci când cauţi un job. Ceea ce sper să se întâmple şi în cazul Danei, pe care o pot recomanda cu drag celor interesaţi.

Hai să vă spun mai jos ce am observat eu în anii în care am mai pus umărul să ajut lumea să îşi gasească job. Punând un pic în context, desigur, căci aşa îmi pare că e cel mai bine să privim lucrurile. Şi voi menţiona nu doar căutarea activă, ca să zic aşa, adică atunci când ai ajus la nivelul de „vreau job”, ci şi căutarea pasivă (ca să nu îi zic preventivă), adică atunci când tot ceea ce faci tu în social media te pregăteşte pentru obţinerea unui job sau – extrem de importantă nuanţă – pentru neratarea şansei de a obţine un job. Să le luăm pe rând şi oarecum cronologic.

Importanţa brandului personal în lumea 2.0

Am văzut că unii fac mişto de importanţa brandului personal. Lăsaţi-i să facă. Voi trebuie să vă gândiţi dacă aşa ceva vă ajută sau nu şi dacă puteţi sau nu să vă construiţi un brand personal care să vă aducă beneficii. Iar dacă totul vă iese cum aţi plănuit o să vedeţi că voi veţi râde la urmă. În hohote.

În lumea 2.0 a avea un brand personal înseamnă enorm. Indiferent unde v-aţi duce să vă angajaţi, printre primele lucruri pe care o să le păţiţi o să fie să vă caute lumea pe google. Şi ce va găsi potenţialul recrutor sau angajator acolo va fi de multe ori decisiv pentru obţinerea jobului. Hai să vă zic mai aplicat. Să zicem că ai ajuns într-o „finală” pentru o super poziţie într-o super companie, adică aţi mai rămas doar doi candidaţi. Şi celălalt candidat are un blog de ceva vreme, pe care scrie lucruri interesante şi prin care îşi arată şi expertiza pe domeniul care are legătură cu jobul. Şi că are o prezenţă curată pe facebook, în care mai generează discuţii despre domeniul în care vrea să activeze, iar tonul cu care comunică acolo este unul pozitiv. Iar tu nu ai blog, iar pe facebook pui doar poze de la petreceri sau de alea cu răsărit de soare pe malul mării, tu în costum de baie, fireşte, iar dacă eşti băiat cu pectoralii la vedere, desigur. Ia, ziceţi, cam cine credeţi că va obţine jobul?

Uitaţi-o pe aia cu „dar e viaţa mea, e treaba mea ce fac în privat, asta incluzând facebook„. Aveţi perfectă dreptate, infinită dreptate, chiar. Dar doar la nivel teoretic. Căci, în lumea reală, oficial vi se va spune ce vreţi să auziţi – adică asta cu „e viaţa ta, e treaba ta ce faci în privat, asta incluzând facebook” – dar neoficial se va merge pe sistemul Pristanda gen „curat neconstituţional, dar umflaţi-l„. Aceasta este lumea în care trăim, take it or leave it. Restul sunt poveşti de manual de deontologie celestă, intrinsec caducă.

Avantajele pe care o prezenţă constantă (degeaba îţi faci blog cu două săptămâni înainte de interviu) în social media ţin de acele câteva procente (mai multe sau mai puţine, depinde foarte mult şi de domeniul în care vrei să activezi) care pot face diferenţa. Iar în lumea de astăzi parte de „face diferenţa” este extrem de importantă, pentru că piaţa forţei de muncă este îngrozitor de competitivă. Aşa că orice avantaj competitiv pe care îl ai este extrem de important. Iar social media îţi poate oferi acest avantaj la costuri pe care ţi le poţi permite.

Cât te costă să îţi construieşti un brand personal?

Foarte mult. Pentru că sper din tot sufletul că nu v-aţi fi aşteptat să ajungeţi să aveţi un avantaj competitiv important fără să munciţi ca lumea, fără să fi investit corespunzător. Şi nu mă refer aici la bani, ba chiar banii sunt undeva pe ultimele locuri când vorbim despre investiţie în brandul personal. Ci mă refer la timp, în primul şi în primul rând. Şi apoi la aplicarea cunoştinţelor acumulate. Şi apoi la alte investiţii.

Costurile de timp. Social media sunt consumatoare de timp. Pentru simplul motiv că lumea 2.0 înseamnă interactivitate, discuţie, comnicare. E greu să spui doar „bună ziua” şi apoi să pleci şi să ai pretenţii ca lumea să înţeleagă ce vrei tu de la lume sau să şi reacţioneze în sensul pe care îl doreşti tu. Trebuie să discuţi, să povesteşti, să oferi şi să ceri feedback, să te implici. Şi să faci asta mult timp. Pentru că, din nou, ia mult timp până ce reuşeşti să îţi creezi un cerc de amici 2.0, de la care să porneşti apoi să îţi construieşti cu adevărat brandul. Este la fel ca în offline, unde cercul de prieteni apropiaţi îl trasezi în ani şi ani de zile. Rezumând: este nevoie de o mare investiţie de timp. Timp pentru research, timp pentru discuţii, timp pentru monitorizarea a ceea ce se întâmplă în zona ta de interes, timp pentru aplicarea a ceea ce ai învăţat.

Aplicarea cunoştinţelor acumulate. Ai petrecut mult timp ca să înţelegi social media şi să fii prezent acolo, să te cunoască lumea şi să o cunoşti şi tu, la rândul tău. Ar fi excelent ca în momentul în care te simţi în stare să aplici ce ai învăţat acolo, să o faci. Că nu ştiu cum să o zic mai simplu. Adică una este să stai să te holbezi la o vitrină plină de lucruri faine şi să o cunoşti la milimetru şi alta este să intri în magazin, să vorbeşti cu vânzătorul, să analizezi mai de aproape, să vezi ce şi cum ai putea să pui mâna pe ce este în vitrina aia. Momentul acela în care trebuie să începi să aplici ce ai învăţat diferă de om la om. Căci unii sunt aprigi şi începând cu a doua zi deja încep să presteze la modul activ (de cele mai multe ori făcând greşeli, dar e ok atâta vreme cât nu sunt decisive), iar alţii au nevoie de luni întregi să îşi ia inima în dinţi. Indiferent de momentul în care vă hotărâţi să acţionaţi, băgaţi pe foc la modul full option. Pentru că, deşi credeţi că ştiţi enorm, doar practica, interacţiunea cu lumea 2.0 sunt cele care validează ce şi cât ştiţi.

Alte investiţii. La un moment dat – o să vedeţi – dacă toate merg bine, simţiţi nevoia de mai mult. Iar asta înseamnă să vă cumpăraţi u domeniu propriu, să investiţi un pic într-o temă faină la blog, să participaţi la conferinţe, să cumpăraţi cărţi pe domeniul vostru de interes, chiar să investiţi în nişte cursuri. Acesta este semnul clar că sunteţ pe drumul cel bun. Şi că simţiţi că ce aţi făcut până acum înseamnă doar că aţi pus o bază solidă pentru ce va urma. Iar ce va urma, dragii mei, s-ar putea să fie minunat :)

De ce să investesc în brandul meu personal?

Întreabarea corectă este: de ce să nu investeşti? În sensul în care investiţii înseamnă ce am spus mai sus, banii fiind pe ultimul loc, mai ales în prima parte a construcţiei de brand. De ce să nu îţi oferi singur acel avantaj competitiv despre care îţi spuneam? De ce să ratezi prezenţa într-o lume care are piscurile ei superbe, dar şi prăpăstiile sale colosale, dar care este una din cele mai minunate lumi în care poţi intra şi trăi fără să îţi ceară nimeni paşaport sau carte verde? De ce să îţi refuzi dreptul la a vrea mai mult, la a şti că poţi să refuzi oferta pe care societatea ţi-o face pentru că vrei mai mult şi pentru că meriţi mai mult?

După ce îţi dai toate aceste răspunsuri te aştept să povestim. Căci avem multe de povestit :)

27 comentarii la “Cum te ajută brandul personal din social media să obţii un job. Şi nu numai

  1. Dana Răspunde

    Multumesc frumos pentru mentionare, Cristi! :D
    Citesc articolul asta si ma atrage intr-un fel ciudat capitolul Alte investitii, caci la un moment dat tot o sa trebuiasca sa incep sa fac ceva si in acel sens. Mai ales cu domeniul. Cand ma hotarasc, e posibil sa apelez (iarasi) la tine pentru niste sfaturi. :D

    • Cristian China Birta Răspunde

      Stii unde ma gasesti, asa ca nu ma tine mult sa astept. Am si eu o varsta, ma intelegi… :))

  2. Fecioru Florina Răspunde

    Din punctul meu de vedere un brand 2.0. puternic e favorabil daca lucrezi pe cont propriu, sau daca incepi o afacere. Atat. Daca pleci capul la angajator nu vad cum l-a interesa.Majoritatea cauta un om care sa fie mai mic ca el. Nimeni nu vrea sa-i fie stirbita popularitatea. Aci joaca instinctul primar:”Kill the new guy”. Astept argumente pro si contra.

    • Cristian China Birta Răspunde

      Ai dreptate partial. Adica inca exista angajatori de astia care daca vad ca te misti cu talent pe cont propriu inclusiv in zona brandului personal nu te vor. Pentru ca esti prea dinamic pentru ei si ei au nevoie de capete plecate, cum zici tu. Doar ca lucrurile se schimba si sunt din ce in ce mai putini de astia. Plus ca, serios, de ce sa ii luam in calcul? Adica cine ar vrea sa lucreze intr-o companie care are o astfel de filosofie privind angajatii? :)

    • Dana Răspunde

      Am avut angajatori care cereau „capul plecat” si ne-am despartit din cauza de nepotrivire de caracter. Tot aici am vazut prima si ultima data acel instinct de „kill the new guy” de care zice Florina, dar mi-am vazut de treaba si toata lumea (angajator, colegi) a fost multumita.
      Mie, spre exemplu, acum, mi-ar placea un angajator care fie vrea sa-si continue activitatea in Social Media (si atunci stie cum si de ce ii foloseste un om cu brand personal) sau sa o inceapa (si atunci mai degraba cauta un angajat cu al carui brand puternic in SM sa se asocieze). Va anunt cand il gasesc. :)

  3. Alin Vlad Răspunde

    Din pacate, acel timp este indispensabil pentru unii (cum a fost si pentru mine, inainte sa-mi lansez blogul). Din fericire, sacrificiile pe care le faci (somn mai putin, weekend-uri ocupate etc) pentru a mentine echilibrul intre job si munca pt branding-ul personal au rezultate si exista un ROI. :)

    • Cristian China Birta Răspunde

      Dupa cum ziceam, nu e usor. Pentru ca vorbim aici de o investitie. Care, ca orice investitie, trebuie gandita la modul serios si calculata in asa fel incat sa usture cat mai putin. Sau, daca tot trebuie sa usture, sa fim pregatiti pentru usturime :D
      Merci ca ai bagat termenul de „ROI” in poveste. Caci, desi eu m-am ferit de el, ca sa nu fiu prea tehnic, in esenta despre asta este vorba :)

  4. irina bartolomeu Răspunde

    Sunt constienta de importanta brandului personal si de fiecare data ma gandesc de doua ori inainte de a scrie ceva in social media. Mai ales pe blog care, practic, e ca o carte de vizita.
    Apropo de job… si eu caut :)
    http://irina.bartolomeu.ro/om-bun-sunt-caut-agentie/

  5. Sabina - Autovit.ro Răspunde

    Si eu abia astept sa imi gasesc de munca :) http://www.sabina-cornovac.ro/index.php/vrei-sa-pleci-fa-o-original/

  6. Iulia Kelt Răspunde

    Îți mulțumesc pentru articol. Oarecum mi-a finisat ideile despre subiectul de față. :)

  7. Chitu Stefan Răspunde

    Investitia nu e mica :) pe mine m-a costat 14 milioane doar ca sa pun site-ul pe picioare si abia acum o sa urmeze grosul, dar tinand cont de risc si profit merita sa bagi bani in brand-ul tau personal. Pana si tu ai zis ca ai investit undeva la 40 de milioane la inceput in blog.

    • Cristian China Birta Răspunde

      Bre, tu ai inceput pe picior mare, ca sa zic asa :)) Ceea ce e foarte bine, daca ai calculat ca asa trebuie si nu ti-a dat cu virgula. Doar ca recomand fiecaruia sa isi gaseasca propriu ritm. Pentru ca o investie mare inainte de vremea ei s-ar putea sa ii descurajeze pe multi :)

      • Chitu Stefan Răspunde

        Da ai dreptate. Pana la urma este un domeniu in care totul depinde de tine si o zi proasta in care vezi ca ai foarte putini vizitatori pe site te poate scoate din joc

  8. Adrian Anghel Răspunde

    De cate ori am auzit fraza „si?! esti blogger, cu ce te ajuta treaba asta?” spusa cu atata rautate de multa lume. Uite, catorva o sa le arat acest articol, poate vor intelege ca nu-i vorba numai de faptul ca esti blogger, ci de faptul ca prin asta devii o persoana publica, cu un brand care te poate ajuta sa-ti gasesti un job mult mai usor. Mno, acum, sa-ti bat capul cu ei? Sau sa-i las sa rada in continuare? :)

  9. Sibianu Răspunde

    In cazul pe care l-ai descris in aricol, cred ca te refereai la Brandul Chinezu, nu al candidatului…totusi.

  10. radu Răspunde

    salut,
    in primul rand vreau sa te felicit pe tine cristian pentru ce faci. am mai vazut aceasta initiativa si la doru panaitescu si chiar va stimez pentru ce faceti.
    acum 2-3 ore am ‘aterizat’ pe blogul tau si de atunci am asteptat cu sufletul la gura fiecare moment de respiro (sunt la birou) pentru a continua sa te citesc.
    asa cum am spus si mai sus, eu nu am nevoie de job, dar prietena mea cauta sa se angajeze in advertisingul online si incerc sa o ajut cum pot si acum am ochii de uliu si urechile ciulite in stanga si in drapta. astfel, am vazut la cineva pe facebook titlul articolului tau, mi s-a parut interesant si uite asa m-ai ‘prins’.
    eu sunt de parere ca brandul personal din social media este important indiferent ca lucrezi pentru tine sau pentru angajator. chiar daca lucrezi pentru angajator, avand un brand personal dezvoltat ti pot ivi mai multe oportunitati decat daca esti inactiv in online. daca angajatorul vede ca ai o imagine buna in online si ca ai un cuvant de spus, iti poate oferi o alta pozitie in companie prin care sa profite de acest lucru. avand acest brand personal dezvoltat in online, pot aparea si alte oferte de la alte companii sau proiecte ca freelancer. parerea mea.
    cu stima

  11. albinuta veninoasa Răspunde

    Ioi, dar prin multe randuri m-am gasit din ceea ce ai scris. Normal, nu alea de bine, alea de om delasator :). No, da poate mai prindem ceva aripioare pana vine primavara si munca la albine.

  12. Madalina Răspunde

    Va multumesc si pe aceasta cale pentru recomandarile primite constant:-) Ai mare dreptate cu faptul ca ar fi util sa devenim constienti ca, ne place sau nu, urmele lasate de noi online sunt verificate la un moment dat. Fie de un potential angajator, fie de un potential partener de business.
    Cred ca e important si ce transmitem despre noi in mediile online, dar la fel de importanta este reputatia construita offline. Am remarcat tendinta de a ne concentra prea mult pe ce se vede, versus ce este cu adevarat. Eu traiesc cu convingerea (sau naivitatea..) ca minciuna are picioare scurte, si cred ca e foarte important sa nu ne straduim sa cream o imagine pe care n-am putea-o sustine ulterior offline. Si, presupunand ca cineva ne-a gasit online, i s-a parut interesant ce si cum spunem, ar fi util ca recomandarile pe care le-ar putea primi despre noi offline sa fie la fel de bune. Asa ca, ordinea cred ca este, offline creat cat mai des o impresie buna, iar apoi prezenta online vine doar ca o completare si ne ajuta sa iesim din anonimat si sa putem fi accesibili (pt joburi, colaborari, clienti).

  13. Cosmin Răspunde

    Acuma depinde si de locul de munca pentru care aplici…
    Daca aplici pentru casier, lucrator comercial, sofer etc nu stiu daca cineva iti va da search si oricum asta e o metoda care suna a neincredere, e de ajuns sa dai telefon la facultate sa intrebi „X-ulescu invata la dumneavoastra? Daca da, ce note are? Are probleme cu disciplina?”..

    Daca un cretin scrie pe un blog ceva rau despre tine (fara sa aibe poze cu tine sau date de contact), atunci ce faci? Ma rog, rau nu in sensul de chestiuni cu tenta judiciara, ci gen „haha, stiu pe cineva cu numele x care merge in șlapi pana la cumparaturi, hahaha”, de unde stie angajatorul ca acel cretin se referea fix la persoana X si nu la altul cu acelasi nume si prenume? are acces angajatorul (cu exceptia celor din M.A.I.) la evidenta populatiei? Si daca mai sunt alti 5 oameni cu acelasi nume si prenume ABCD ca si al meu? De unde stie angajatorul la care sa se uite?

    Multumesc dl. Birta :D…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Sau comentează direct cu contul tău de Facebook: