Am scris la un moment dat despre punerea în context, care mie mi se pare decisivă în cele mai multe situaţii pentru a înţelege cu adevărat ce se întâmplă. Sau, mă rog, pentru a încerca să înţelegi. Am reluat ideea un pic în acest comentariu. Dar pentru că mie îmi place să vorbim mai aplicat, hai să vă dau exemplu de mai jos. Via Lucian Lipovan.
Hai să încercăm să analizăm un pic (nu prea mult, să nu fim stahanovişti degeaba).
Anamaria Prodan povesteşte cu o mare lejeritate faza cu guma care urma să fie aruncată pe geamul maşinii. Deci, deducem noi, un astfel de gest este absolut firesc pentru ei.
Faptul că şoferul a ţipat să închidă geamul a făcut-o pe Anamaria să se gândească la ce este mai rău.
Poate ca presa a răstălmăcit iar ce a zis şi că, de fapt, nu a spus aşa.
Bun, acum să încercăm o punere în context. Englezul are o vorbă excelentă: there is always a bigger fish. Tradus în ce vreau să zic sună cam aşa: depinde în ce ape te scalzi. Caci există următoarele categorii, care văd gestul cu aruncatul gumei pe geamul maşinii în funcţie de contextul (limitat) aş zice eu în care sunt:
– categoria celor pentru care a arunca guma pe geam este un gest firesc
– categoria celor pentru care a arunca guma pe geam este un gest mizerabil
– categoria celor pentru care a arunca guma pe geam este un gest de neînţeles (adică ei ori înghit guma, ori o aruncă pe jos în maşină)
– categoria celor pentru care a manca guma este un gest de neiertat
– categoria celor pentru care nici guma de mestecat şi nici geamul maşinii nu există
Evident că un personaj dintr-o anume categorie se uită la un personaj dintr-o altă categorie în funcţie de contextul conţinut de categoria sa. Şi a explica unui astfel de personaj, din orice categorie, că are o viziune limitată şi care deformează realitate este o muncă titanică. Dar, din când în când, reuşeşti să convingi pe cineva să schimbe un pic perspectiva. Şi, extrem de rar, acel cineva cade pe gânduri şi schimbă ceva. Ceea ce vă doresc şi dumneavoastră :)
7 thoughts on “Despre necesara dar deloc uşoara punere în context”
Eu nu am înțeles și nu voi înțelege niciodată faza cu aruncatul gumei pe geam…de ce ai face asta?! mai ales într-o țară străină? adică un pic de bun simț măcar…
Hai incearca, totusi, de dragul discutiei sa intelegi daca nu gestul in sine macar categoria de oameni care fac asa ceva :) Ca sa faci o punere in context, cum ziceam. Nu sa le gasesti scuze, evindet, caci gestul in esenta lui este de un ghertoism magnific, desigur :))
De obicei se spune ca atunci cand romanul trece granita spre vest se schimba si el.Adica devine mai „civilizat”. Ma gandesc ca asta e valabil doar in cazul tarilor europene sau mai bine spus tarilor cu un anumit grad de comportament. Astfel daca ajungi in Brazilia o tara din asa zisa lume de rangul trei, ti se poate parea normal sa arunci guma pe geam. Mama lor de 7 ani de acasa :(
acțiunea este una reflexă. a devenit un soi de automatism,și o faci indiferent de spațiul geogfafic in care te afli la un moment dat, în cazul în care esti intr/un spațiu inchis – cameră- o lipești de perete, sub scaun sau masă…e foarte greu să elimini un astfel de gest, de/a dreptul imposibil după o anumită vârstă. În plus se transmite urmașilor…
Ei, na, prietene chinez.
De mult timp la noi notiunea de VIP nu inseamna cultura, educatie, civilizatie. Povestea „gumei de mestecat” este emblematica pentru VIPurile romanesti, la fel ca si marlania, brutalitatea in comportament si vocabular! Prodanca o fi simpatica, dar tot „tzatza” cu bani ramane!
Nu prea inteleg de ce avem pretentia ca un fotbalist si o (nu prea stiu ce meserie/ocupatie mai are) sa fie niste monumente de cultura si educatie … prea vrem sa despicam firul in patru.
Mai bine sa-l lasam pe el sa antreneze si pe ea sa …(nu stiu la ce se pricepe)sa-si vada de viata ei.
Pingback: Bunul sim? nu se închiriaz?