A scrie despre ce spune Aneta Bogdan este un act de oareşce curaj, parol. Căci vulcanul acesta de idei care este mereu încruntata şi degrabă reproşătoarea Aneta nu poate fi analizat, căci este într-o continuă mişcare, într-o perpetuă pendulare între zenitul şi nadirul antreprenorial. Tot ce poţi să faci este să asculţi atent ce are de spus şi, după ce ai sta o lecuţă să ieşi din buimăceala pe care orice întâlnire cu Aneta ţi-o livrează la pachet, să îţi dai şi tu cu părerea despre ce a vrut sau, mai degrabă, ce crezi tu că a vrut să zică.

„Branding pe frontul de Est” este o carte pe care am citit-o oarecum timorat. Căci am văzut-o de multe ori pe Aneta in action pe la diverse conferinţe şi am avut ocazia să stau de câteva ori de vorbă cu ea. Aşa că citeam rândurile scrise de ea cu vocea ei în urechi şi de parcă imediat ar fi apărut în spatele meu să îmi dea o smetie după ceafă că nu am înţeles ce vrea să zică :))

Pe scurt: este o carte care trebuie să existe în biblioteca unuia care o arde corespunzător pe zona de comunicare.

Pe lung: aveţi mai jos.

Aneta Bogdan este una din acele (puţine) persoane care au scris istoria brandingului profesionist din România. Aşa că, evident, iei aminte la ce spune ea. Căci ai de învăţat dacă înţelegi cât de cât ceva. Aşa că orice întâlnire cu ea trebuie să fie motiv de luat notiţe şi de băgat la cap. Inclusiv această carte. Pe care vă recomand să o citiţi cu markerul în mână sau cu fişa de lectură lângă voi sau cu lap topul de luat notiţe, fiecare după feng shuiul lui. Căci aveţi de notat, trust me.

Linia de forţă a cărţii este contradicţia dintre plăcerea cu care Aneta vorbeşte despre branding şi despre cât este de important şi dezgustul (să ştiţi că nu e un cuvânt dur, citiţi cartea şi apoi veniţi să îmi bateţi obrazul) pe care îl simte faţă de modul în care se înţelege brandingul la noi. Dacă ar fi să zic un singur lucru care nu mi-a plăcut la ce a scris (dar, recunosc, altfel nu era „rotundă” cartea, nu era scrisă cu adevărat de Aneta…) este că a stat cam mult în zona reproşului degamăgit la adresa clasei politice. Sigur că îi înţeleg atitudinea, dar tocmai de aceea eu aş fi vrut să abordeze această zonă la modul mai relaxat, mai detaşat, căci tumultul îndelungat cu care se răsteşte la politiceni (cărora li se rupe, oricum; plus că sunt maximum 3 care au citit cartea) ne face pe unii dintre noi să strâmbăm sprânceana şi să vrem să sărim câteva pagini mai încolo unde se vorbeşte din nou despre branding. E drept că ăştia trebuie înjuraţi şi aş fi mai mult decât dispus să citesc ce are de spus Aneta DOAR în chestiunea asta. Într-o altă carte, însă :)

Cu excepţia de mai sus, cartea este de referinţă. Nu în sensul de manual, ci de resursă de la care poţi să pleci înspre alte resurse şi la care poţi să te întorci permanent. În sensul de „asta am păţit, asta vă spun„, care este – după umila mea părere – cea mai bună modalitate de a înţelege cam ce ar trebui să faci în lumea asta. În sensul de „vă spun mai mult ce să nu faceţi decât ce să faceţi„, ceea ce este aur în cazul unora care se cred mult prea înţelepţi pentru ceea ce realitatea le aruncă în freză în fiecare zi.

Aş putea să vă dau multe citate din ce a scris Aneta în „Branding pe frontul de Est„. Căci mi-am făcut multe sublinieri (mă rog, eu am obiceiul să fac „urechi” la pagină, cu colţul foii în dreptul pasajului care îmi place). Dar vă dau doar câteva dintre ele. Fără comentarii. Căci e mai bine aşa.

„Cât despre Google, Facebook, Twitter şi alţii, mi-am propus să mai aştept zece ani pentru a vorbi despre ei” – apropo de ce înseamnă valoare unui brand.

„Am de o mie de ori mai multă încredere într-un profesionist inteligent decât într-unul imaginativ”. 

„Vă propun să ne întrebăm dacă există o formă de branding care să NU aibă o finalitate de valoare comercială? Branding for the sake of branding? Răspunsul este: nu, nu există”.

„Brandurile personale nu sunt ca să ne simţim noi mai bine, noi cu noi înşine prin lumea largă! Sunt pentru a genera business. Business pentru dumneavoastră înşivă şi business pentru cei pe care brandul dumneavoastră îi va angaja pentru a vă face managementul”. 

PS Când am văzut în această carte de brading scris greşit numele unei localităţi (era Sighetul Marmaţiei în loc de Sighetu Marmaţiei, nearticulat, aşa e corect) m-am încruntat. Dar apoi m-am gândit că brandingul este şi despre asta, despre atenţia la detalii cu care – în cazul de faţă – o localitate reuşeşte să transmită mesajele care să ajute să se fixeze în mintea „consumatorului”. Iar Sighetu Marmaţiei ratează decisiv, din această perspectivă, în vreme ce Sighetul Marmaţiei scorează (oh, ce cuvânt…) la fel de decisiv…