După cum am avut onoarea şi plăcerea să vă raportez, pe perioada desfăşurării vajnicei isprăvi numite Social Media Snow Camp maşina mea oficială a fost Ford B-Max. Aşa că acum, la câteva zile după ce am predat maşina şi după ce mi-am adunat gândurile, sunt în măsură să aştern rândurile de mai jos pe hârtia 2.0 a blogului :)

Prima impresie pe care ţi-o face maşina B-Max când o vezi în faţa ta este că e mică. Eu vorbesc de la statura mea de 1,83 şi un pic peste 90 de kilograme. Deci mică la mine s-ar putea să difere sensibil de ceea ce consideraţi voi că este mică :)) Numai că în momentul în care intri în habitaclu îţi dai seama că este o impresie falsă şi că designerii de la Ford au făcut în aşa fel încât să îţi ofere maximum de spaţiu posibil. Şi pentru şofer (deşi libertatea de mişcare a picioarelor în zona pedalelor este redusă pentru cei ce poartă 43 de la patof, ca mine), dar şi pentru pasageri. Nu vorbesc de cel din dreapta şoferului, care se lăfăie, ci de cei din spate, care nu stau chiar deloc cu genunchii la gură. Iar spaţiu pentru bagaje este suficient în sensul că nu poţi încărca 14 valize, dar câte un băgăjel cu de toate cele necesare pentru fiecare pasager încape fără probleme.

Hai să vă spun altfel. De la Bucureşti la Pârâul Rece am fost 5 în maşină, căci i-am avut ca pasageri pe Anca, Loredana, Toma şi Andrei. Adică 5 bagaje făcute pentru 3-4 zile, plus chitara lui Toma (care a ţinut-o lângă el, căci nu încăpea în portbajaj) şi nu ne-am simţit înghesuiţi deloc. La întoarcere am venit cu Cristina şi cu Ioana şi Cristina de la Webuzz, la fel fără nici un fel de problemă. Adică la capitolul spaţiu B-Max ia notă bună.

Tot pe partea de interior, am regăsit senzaţia aia de „acasă” cu care m-a obişnuit Ford Focus, maşina pe care am condus-o cel mai mult în ultima vreme (cu excepţia maşinii personale, fireşte). Aşa că nu mă repet, puteţi vedea aici ce aş avea de zis pe zona asta. Plus că puteţi vedea pozele de jos, făcute aşa cum (nu :D) mă pricep eu, cu iPhonele din dotare. Să vă faceţi o idee doar, nu mai mult, fireşte :D

Hai să încheiem partea de spaţiu interior cu o provocare pe care i-am aruncat-o simpaticei B-Max. Căci a trebuit să mă duc să cumpăr nişte parchet şi nişte plinte de alea lungi. Şi m-am gândit „ia să văd eu dacă mă descurc cu ascuţitoarea asta de la Ford” :D Nu numai că m-am descurcat, dar am rămas uluit de cât poţi încărca în ea odată ce rabatezi scaunele din spate. Puteţi vedea câteva poze de la acţiunea „parchetul” în galeria de mai jos.

Ca motorizare, am avut motorul de 1 litru  EcoBoost, la 120 de CP. Eram obişnuit deja cu motoraşul ăsta care livrează surprinzător de bine pentru cât este de mic încă de când am condus Focusul cu acest motor, aşa că nu reiau povestea. În rest nu ştiu să vă spun de cuplu şi tracţiuni şi alte de astea, mai bine căutaţi pe net nişte specialişti dacă vă interesează, eu scriu doar din perspectiva şoferului care se uită un pic mai atent la maşina pe care o conduce şi atât :)

Cu consumul am avut o problemă. Pentru că mi se pare că am scos foarte mult pentru un motor de 1 litru, adică un mixt de 7,8. Bine, e drept că eu scot de regulă cel mai mare consum dintre cei care testează o maşină şi nu pentru că aş conduce agresiv sau nu ştiu ce, doar că nu mă moşmondesc :)) Adică eu plec ca lumea de la semafor, o turez nu stau să vină primăvara ca să pot să-i dau a treia :)) Plus căldură tot drumul, dar tot mi se pare un consum mare. Le-am spus şi celor de la Colina Motors, de unde am luat maşina, că ceva nu mi se pare în regulă şi au aprobat şi ei, cu promisiunea că o să bage maşina la un diagnostic.

Probabil cel mai fain lucru la B-Max – sau, cel puţin, aşa am simţit eu – este ţinuta de drum. Căci te urci în maşină, te aşezi confortabil şi după câteva sute de kilometri te dai jos relaxat şi cu zâmbetul pe buze. Şi nu prea contează dacă mai prinzi şi nişte gropi pe traseu, căci suspensiile sunt chiar ok (deşi am avut nişte anvelope mai late, care ne-au scuturat mai tare decât era normal), nici dacă iei nişte viraje mai sportiv (aici stabilitatea este chiar surprinzătoare), căci la final tot relaxat te dai jos din maşină. Iar direcţia este la degetul tău mic, cum ar veni :D

Pe partea de siguranţă, B-Max a obţinut scoruri foarte bune, adică 5 stele NCAP, aşa că nu mai are rost să discutăm acest aspect. Cum nu aş insista foarte mult nici pe partea de deviceuri muzicale, căci consola Sony livrează corespunzător, chiar dacă nu e de discotecă :)) Şi nici pe partea de tehnlogie nu am multe a vă spune, căci e plin B-Max de de astea la care eu nu prea rezonez decisiv :D Mai bine vă uitaţi voi la fişa tehnică, căci garantat vă pasionează mai tare decât pe mine :))

Sigur că „nava amiral”, ca să zic aşa :)), a maşinii este ceea ce specialiştii numesc lipsa montantului de mijloc (vedeţi mai jos un filmuleţ despre asta). Adică faptul că uşile din spate glisează lateral, ceea ce este o mare şmecherie, ca să o zic pe româneşte şi stârneşte uimiri şi zâmbete din partea tuturor celor care urcă în maşină :) E cochetă rău cum arată aşa.

Pe partea de preţ, în funcţie de dotări şi de varianta de motorizare pe care o alegi, plăteşti de la vreo 13.500 la 18.000. Din punctul meu de vedere, dacă optezi pentru ceva pe la 15.000, adică să nu aibă cel mai tare motor şi nici toate briz brizurile alea tehnologice, Ford B-Mx poate intra lejer pe lista scurtă. Dacă ai nevoie de clasa asta de maşini, desigur.

[nggallery id=54]