Se întâmplă în viaţă să iasă totul aşa cum trebuie. Şi să ştii că aşa a fost să fie. Şi că e frumos :) Cam cum am păţit eu cu byron. Care au apărut în viaţa mea (Iulia, numai tu eşti de vină!) exact când a trebuit. Adică exact atunci când (fără să îmi dau seama în acel moment…) aveam nevoie de un motiv care să mă facă să cred din nou în muzica românească. Aveam nevoie de ceva care să mă pleznească peste indolenţa globalizantă care mă lovise de ceva vreme şi să îmi scuture pleată pe sistemul „praştie fatală care eşti, ia uite ce muzică pot face nişte români de mare angajament”. Căci, fireşte, m-am îndrăgostit de byron. De muzica lor. Iar după ce i-am cunoscut pe băieţi şi am văzut cum sunt şi la bere, m-am lipit ca fotozinteza de frunză de ei :D

byron are 6 anişori. Eu le mai doresc încă vreo 60. La mulţi ani, tovarăşi, la mulţi ani!

PS Acum îmi dau seama ce bou sunt. Păi io nu am poză cu toată trupa!!! Aşa că v-o dau pe asta alături de Dan. Şi mă angajez să remediez eroarea :D