Tot încercam să îmi găsesc cuvinte prin care să lanseze guest postul scris de tovarăşa Alexandra (alături de je în imaginea de mai jos). Dar mi-e greu, mi-e foarte greu. Căci simt cumva că a venit vremea să fiu băgat în formol sau, după caz, împlântat într-un insectar 2.0. Căci atunci când ajungi studiu de caz pentru studenţi ceva parcă îţi spune că trebe să te pregăteşti să intri în panoplia celor care trebuie să intre într-o anumită panoplie… :D
––––––––––
Moldoveancă venită la Bucureşti să studieze despre chinezi
În trei ani de zile am avut ceva cursuri la care mi s-a predat şi după programe de prin ’90. Nu ştiu care e părerea voastră despre asta, da’ pe mine nu m-a încântat aproape deloc; ştim cu toţii cum evoluează lucrurile în domeniu. Mă rog, de voie, de nevoie, am tocit ca papagalul ceva cursuri şi mi-am luat examenele. O altă bilă neagră dacă-i pot spune aşa, am dat-o facultăţii pentru că în aceşti ani au pus foarte puţin accent pe partea practică; mulţi ne-am trezit astfel că se apropie de final şi noi am rămas doar cu teoria (despre care am stabilit că nu era întotdeauna de actualitate).
Şi-o să spuneţi: ‘Bine, da’ ce vrei de la noi’? Mai răbdaţi puţin.
Cred că prin ultimul an de liceu l-am descoperit pe chinezu; şi-mi plăcea al dracului de mult şi-l citeam mereu. Şi mi-am făcut şi eu un blog. Şi-am scris pe el. Şi-apoi l-am închis. Şi-apoi îl citeam iar pe chinez. Şi iar îmi făceam blog, scriam câteva luni şi-l închideam iar. Şi-am ţinut-o aşa vreo 3 ani cu vreo 6-7 bloguri, e greu să ţin socoteala. Şi-acum vreun an mi-am făcut blogul pe care-l am şi-acum şi pe care scriu mereu cu drag. Şi cu ăsta mor! Şi tovăraşu’ chinez a văzut el că-s specială (fă-mi din ochi, dom’le!) şi mi-a dat un brânci (a se citi ‘o mână de ajutor’). Din nou, mai multe nici nu tre’ să ştiţi.
Am mai zis-o şi pe blogul personal şi nu mă feresc s-o spun din nou: mi-a plăcut mult chinezu ca blogger şi mi-a plăcut şi mai mult ca om când l-am cunoscut. Pen’ că-i un om tare fain. Şi-ntotdeauna am zis că dacă nu l-aş fi citit pe el atâţia ani, n-aş fi crezut în treaba asta cu blogurile în veci. Drept pentru care, da, îi sunt într-un fel recunoscătoare. Şi ca să vedeţi că viaţa îţi dă întotdeauna şansa să întorci un serviciu, fiţi atenţi ce-am păţit exact aseară: pe facebook, o discuţie într-un grup creat de profesorul meu coordonator pentru lucrarea de licenţă; subiectul: propunerea temelor pentru lucrarea de licenţă. Şi-aveam de ales între a analiza o campanie a unui brand din ţară saaaau, citez, Personalizarea comunicării instituţionale în Social Media. Studiu de caz: chinezu.eu.
Şi-acum simţiţi-vă liberi să aruncaţi cu pietre, da’ mai ascultaţi puţin ce vreau să vă mai zic. Din toată chestia asta, eu nu pot să văd decât avantaje. Multe avantaje. În ordine absolut întâmplătoare, avem:
– după ce m-am plâns că n-am făcut aproape nimic practic şi de actualitate în facultate, iată că mi s-a dat ocazia în ceasul al doişpelea;
– cum v-am mai spus, pentru mine Chinezu-i fascinant şi lucrarea asta o să fie o desfătare totală;
– am senzaţia, da’ nu bag mâna-n foc, că asta-i cam prima lucrare uşor academică despre chinezu.eu;
– fiind asta prima lucrare şi eu primul om care-o face, n-o să pot fi acuzată de plagiat;
– pen’ că-s la curent cu aproape tot ce mişcă la chinez pe site, o să fie, zău, o muncă destul de uşoară;
– pot să folosesc lucrarea asta ca scuză să-l scot mai des la bere, în ideea de a-l mai întreba unele, altele.
Şi acum, să nu rămâneţi nelămuriţi, Chinezu mi-a propus să scriu postarea pentru că ar fi fain ca voi să aflaţi că se întâmplă asta. Această postare n-a fost scrisă pentru a-l preaslăvi sau pentru a-i gâdila orgoliul, or fi destui care să facă asta. Ca persoană interesată de partea asta de online cu toate care ţin de el, mă bucur că pot să-mi fac lucrarea despre cineva care mişcă în domeniu şi cred că-i bine că se întâmplă aşa. Şi cred că în câţiva ani se vor putea face studii de caz care să implice activitatea mai multor bloggeri. Şi eu nu văd asta decât ca pe ceva firesc.
22 thoughts on “Stop joc: chinezu.eu a ajuns studiu de caz pentru studenţi”
Esti materie de studiu..Ce nu face 2.0 din om :P
As interpreta un pic altfel: in incercarea mea de a face 2.0, uite ca m-a facut 2.0 pe mine :))
Buna treaba ;)
Adica o sa fie un chinez pus la insectar si studiat cu lupa ? :)
Sefu, lasa antipa-ismele astea cu mine, mai bine pune berea la rece cand ajung prin Resita :))
Berea e rece, acusica e si zapada buna de schiat pe Semenic asa ca … ce mai astepti ?
Felicitari Alexandrei pentru proiectul pe care il vede ca fiind „o munca destul de usoara” – desi eu cred altceva – dar si lui Cristi pentru ca duce la un alt nivel conceptul de transpunere a online-ului in offline.
La naiba! Mi-e mila de tine, Alexandra… Va trebui sa fii foarte profi, ca „micul chinez” nu cred ca face compromisuri cand vine vorba de brandul personal.
Succes! Te invidiez, Alexandra… Esti un deschizator de… idei.
Eu, rau??? Vaaaaai, dar sunt pita lui Dumnezeu, asa imi zice lumea. Ma rog, a lui Confucius sau, dupa ultimele cercetari, ale Zeului Berii :))
Mult’am de incurajari!
Zic ca e usor pen’ ca mi-e la indemana sa scriu despre tovarasu’. Si da, ai dreptate, va fi mult de munca; da’ macar va fi facuta cu drag (si spor. si profesionalism). :D
Bafta:)
Sa fie, sar’na! :D
Hehehe, material didactic chinezesc :) Parca vad: evolutia omului (blogosferic) plansa 2.0 :)))
Pune o vorba buna ca in loc de formol sa te bage in bere :)
Spor!
Adjudecat propunerea cu berea, o trec la inaintare :))
faina chestie!!
Spor la lucru şi felicitări sincere pentru abordare! Şi eu am avut de făcut o temă după perioada de practică în care trebuia să abordez un subiect legat de orice fel de publicaţie, iar eu am ales să scriu despre revista Biz, punând accentul şi partea de online. Aşa am reuşit să mai deschid câteva minţi. Acum profesorii îmi spun „fata cu blogul”. :))
Deci nici in momentele mele de glorie nu scap de Revista Biz, am inteles… :)) Felicitari pentru ideea ta, ma bucur teribil cand vad ca sunt oamenii care abordeaza altfel lucrurile, dau o bere pe faza asta :D
:)) Stai liniştit, momentul tău de glorie rămâne. :) Păi dacă tot am ocazia să mai schimb nişte mentalităţi învechite, am zis un entuziast „de ce nu?”. Tocmai de asta m-am bucurat şi mai tare citind articolul de mai sus. Pentru că eu consider că se poate. Încă. Şi cu cât încercăm mai mulţi, cu atât o să fie mai bine.
Ai intrat in istorie ca primul care se bucura de postura asta? :>
Nu stiu si nici nu prea as cerceta, ca sa zic asa :)) Lasa-mi momentul de glorie nestirbit, sa fiu unic si irepetabil :D
Frumos. Felicitari.
Un hint pt Alexandra: pozeaza-te cu Chinezu si cand faci prezentarea Powerpoint a lucrarii, baga poza acolo. „Studiind indeaproape subiectul” ;)
Ce faci, mah? Vrei sa te ia Alexandra de impresar si sa ii ceri comision in bere sau cum? =))
Pingback: Vinerea recomand articole