Părerea mea despre Glen Hansard – Rhythm and Repose (2012)

Sunt sigur că există în lumea asta mulţi cărora le place Glen Hansard. Mie nu. Am ascultat Rhythm and Repose pentru că mi-a spus cineva că e un fel de Joe Cocker. Vaaaaaaai, ce a putut zice omul ăsta… A spune despre Glen că este Joe e pe undeva cam ca diferenţa dintre o chiatară Reghin şi un Ibanez. Sigur că amândouă sună, dar cât de diferit sună amândouă…

Mi-a fost foarte greu să ascult albumul până la capăt. Pentru că e tot numai o jale. Serios, atâta depresie cât am auzit în muzica lui de multă vreme nu am ascultat. Şi eu nu prea reuşesc să rezonez la aşa ceva. Îmi plac bucăţile moi, cum să nu îmi placă, doar om sunt, dar cred cu tărie că poţi să cânţi liric dar cu forţă, că poţi să fii sentimental la modul nervos, ca să zic aşa.

În fine, nu mai insist, aţi înţeles ce am de spus despre acest album. Căruia îi dau un 6 pe o scară de la 1 la 10.

2 comentarii la “Părerea mea despre Glen Hansard – Rhythm and Repose (2012)

  1. mirunalacafea Răspunde

    Am fost putin surprinsa de reactia ta, dar o gasesc corecta. E trist omul. Eu l-am savurat in combinatie cu filmul Once, pe care il recomand din suflet in cazul in care inca nu l-ati vizionat. In familie, cu sotia in special.

    • Cristian China Birta Răspunde

      Ma bucura comentariul tau. Pentru ca imi confirma ce am spus, anume ca exista lume care chiar asculta ce canta Glen cum trebuie, nu ca mine :)
      Ce am scris este parerea mea, ar fi fost culmea sa o dau pe dupa sura daca nu m-a coafat albumul :))

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *