Despre Premiul Augustin Frăţilă, bloggeri şi nişte coropişniţe mici şi acerbe

După cum unii mai atenţi la meandrele blogosferei ce îşi face acut loc printre meandrele concretului unora ştiţi, am avut onoarea să fiu unul din cei 20 de bloggeri din juriul Premiului Augustin Frăţilă, o excelentă iniţiativă, pe care o salut cu acestă ocazie. De ce excelentă? Cu voia dumneavoastră (sau fără, mă înţelegeţi) vă dau câteva motive, cu liniuţe didactice, colea mai jos:

– pentru că premiul oferit pentru romanul câştigător a fost de 10.000 de euro. Când o să văd şi pe alţii că oferă astfel de premii, o să fac gestul de minimă decenţă să ascult ce au de spus. Până atunci, vă pup magistral de portofel.

– pentru că a te lupta să iasă până la capăt o astfel de iniţiativă, într-un context în care lumea zice că eşti lovit cu pucul cultural să dai bani, nu să iei, merită tot  respectul.

– pentru că atunci când reuşeşti să aduni în jurul acestei iniţiative nume mari precum Alex Ştefănesc, Dan C. Mihăilescu şi Daniel Cristea-Enache se cheamă că oamenii aceştia chiar au crezut în ce le-ai propus şi au prestate ca atare. Pro bono. Bine, au primit cu majestică largheţe şi irefutabil largă respiraţie porţia de UE care, deja încetăţenit în creierii capului unora de pe la noi, o merită cu prisosinţă îndesată cei care aleg să facă ceva, o faptă bună în loc să stea pe gard şi să nu facă nimic în afară de a sta pe gard.

– pentru că atunci când reuşeşti să convingi 20 de bloggeri că… dar să o lăsăm pe asta, că aici e clar. Dacă nu înţelegeţi ce e clar, daţi pagina. Oh wait… Bine, nici cu Alex Ştefănescu, cel care a spus că ideea de a aduce bloggeri în juriu a fost genială, nu sunt de acord. Nu a fost genială, maestre, a fost doar foarte bună :D

Sigur că mai sunt şi alte motive, dar am zis să nu mai insist, căci cei care au fost convinşi de cele de mai sus, au fost convinşi, carevasăzică, iar cei care nu, nu, carevaszică.

Of course şi de nătăgăduit, trebuie să vă spun cât am fost de bun. Din nou. Căci fără a spune asta într-o postare e precum berea care nu e rece: e bunicică, dar nu bună spre foarte bună :D

Pe 5 noiembrie îi trimiteam lui Mario De Mezzo, preşedintele Asociaţiei Casa de Cultură, mailul de mai jos. Pe 5 noiembrie, da?

Iar clasamentul final, publicat pe 7 noiembrie, după centralizarea voturilor celor 20 debloggeri, a fost, fireşte:

„Matei Brunul” – 84 de puncte
„Viata lui Kostas Venetis” – 78
„Ploile amare” – 57
„Emotia” – 41
„FEM” – 40.

Pam pam :D

Despre fiecare din cele cinci cărţi voi scrie câte o părere pe Republica Culturală Chineză. O părere, da? Nu recenzie. Căci eu, ca blogger degrabă scriitoriu de 2.0, spun păreri. Recenziile sunt treaba altora, de cele mai multe ori pentru care „introspecţia congruent cromatică este ineluctabil concupiscientă cu senectutea intrinsecă a juvenilului cadoc barocizat într-un simulacru de rococo fetid cu asperităţi semantice infailibil anvizajate de predilecţia sidecdocă pentru abjurare funciară”. Cei care nu aţi înţeles din citatul de critică literară de mai sus că este vorba despre o carte de desene pentru copii, atunci nu ştiţi a citi critică literară.

Hai să nu încheiem această fulgurantă postare (na, că m-am miolipsit şi eu…) fără să vă spun cum a funcţionat toată isprava cu Premiul Augustin Frăţilă. Cei trei mari critici de mai sus au avut de întocmit o listă scurtă de 5 romane finaliste, pe care le-au ales din cele 59 înscrise în această competiţie (căci a fost o competiţie, stimabilior, ia daţi un google să vedeţi ce înseamnă). Iar noi, cei 20 de bloggeri, a trebuit să notăm cele 5 romane cu note de la 1 la 5, neputând da aceeaşi notă unui roman, fireşte. Şi a ieşit clasamentul final pe care îl vedeţi mai sus.

Cât despre cei care au găsit oportun a împroşca această excelentă iniţiativă… Hai să le zic doar două lucruri:

– aşa-i că dacă eraţi voi în juriu totul ar fi fost minunat, coropişniţe mici şi acerbe ce sunteţi?

– aşa-i că e nasol că lumea se schimbă teribil în jurul vostru şi voi nu înţelegeţi nici măcar 3,5 mm din asta, coropişniţe mici şi acerbe care sunteţi?

Aş vrea să mulţumesc colegilor 2.0 din juriu, pe care îi înşir acilea. Cu dorinţa, fireşte, ca din tracbackul care o să apară pe blogurile lor să îmi fac un trafic de foioioioi :D

Aşadar mulţumesc Laura, Nebuloasa,  Corina, Raluxa, Ruxa, RoxanaIoana, OanaIonuca, MonicaMariaConstantin, Dragoş, Dan-Liviu, Marius, Sebastian, Sorin, Victor, Micawber.

10 comentarii la “Despre Premiul Augustin Frăţilă, bloggeri şi nişte coropişniţe mici şi acerbe

  1. Natural Răspunde

    Chiar ca este o isprava faina! Felicitari organizatorilor, juriului si castigatorilor! Spor!

  2. Laura Răspunde

    Tot articolul e haios dar ultimul paragraf m-a facut sa pufnesc in ras in metrou in timp ce citeam :-) Felicitari pentru inspiratie, eu am „ghicit” doar trei din cinci. Ma bucur ca ne-am vazut miercuri seara si am apucat sa mai stam de vorba.

  3. Ema Grigore Răspunde

    Cum vede din afara ? ca o chestie super tare in care bloggerii au fost absolut impartiali si care au dat exact tusa de valoare care lipsea. Pe noi exact asta ne-a atras. Matei Brunul , daca voi ziceti ca e fenomenal noi va credem, si vrem sa citim cartea, acum vorbesc la un plural general, dar da, ca o admiratoare a literaturii de buna calitate, va credem pe cuvant, nu conteaza ce spun ceilati.
    Ati facut un lucru extrem de util si noncoformist si extrem de frumos si valoros. felicitari !

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Sau comentează direct cu contul tău de Facebook: