Despre relaţia dintre bloggeri şi politicieni. Caz aplicat, desigur

Acum, după ce a trecut ceva vreme de când am scris avertismentul public pe care îl dădeam Alinei Gorghiu, pot să vă spun că acea postare a fost cea mai lovită din toate cele pe care le găsiţi în Politichina. Drept pentru care munca cea mai mare a fost să marchez ca spam nişte unii care au ales să mă înjure şi să mă acuze că iau bani de la Alina, că sunt vândut ei (ca variantă liberalilor) şi că mai fac alte de alea cu Alina. În fine, m-am distrat un pic de ei, dar să ştiţi că sentimentul cel mai lovitor care mă încearcă atunci când le simt suflarea sulfuroasă 2.0 este cel de milă. Căci o viaţă mai neviaţă decât a lor greu mai găseşti…

În fine, am scris acest preambul pentru că o comit din nou. Drept pentru care iar o să vină cohortele de neşte unii vai mama lor şi o să am de înroşit butonul „spam”. Doar că eu voi continua să fac de astea de fiecare dată când o să simt că aşa trebuie. Căci în momentul în care nu voi funcţiona aşa, ar fi bine să îmi închid blogul, căci nu voi mai fi blogger, ci altceva, nu îmi dau seama ce…

Aşadar, iar o laud pe Alina. Pentru că nu e acel politician de conjuctură, care face ceva în cele 4 saptămâni de campanie. Alina face lucruri pe durata întregului mandat. Şi face lucruri faine. A nu le aprecia pe motiv că „ioi, ce frică mi-i de spamagii şi postaci” înseamnă o renunţare întristătoare la ce înseamnă să faci ca blogger. Şi nu vorbim doar de deputatul Gorghiu aici, ci de orice politician care, dacă îţi place ce face, merită apreciat. Şi să îţi asumice zici. Căci, fireşte, dacă cea/cel despre care ai scris lucruri bune pe blog o zbârceşte, se cheamă că ţi-ai furat-o originalişen 2.o. Şi trăieşti cu asta. Şi mergi înainte, desigur.

Bun, acestea fiind spuse să trec la laudă. Căci Alina o comite din nou şi ne invită la #ParlamentTweetMeet. Sunt primul care spun că nu e o mare şmecherie. Căci ce mare şmecherie este ca un parlamentar să te invite să vezi cum e cu Parlamentul? Aşa este, nu e nici o mare şemecherie. Doar că nu prea face nimeni asta. Drept pentru care şmecheria cea mare este că Alina face asta. Drept pentru care o apreciz. Drept pentru care vă invit să mergeţi să vedeţi ce şi cum.

Cât despre invitaţia personalizată de mai jos pe care mi-a trimis-o ce să mai zic? Vorba lui Giucă, un prieten din Baia Mare, „astea aşa se fac” :D