Zilele trecute mă întâlnesc cu o cunoştinţă. Îl ştiu pe tip – nu ştiu cum s-a făcut – de ani de zile. Dar nu prea am relaţionat cu el pentru că nu prea aveam chimie, ca să o zic blând. Dar zilele trecute am botezat chestiunea în cauză. După cum vă raportez mai jos. Redau dialogul.
El: Cristian, să ştii că te urmăresc de ceva vreme şi nu e bine ce faci.
Eu (oarecum amuzat): Dacă eşti bun să îmi explici ce şi cum, ţi-aş fi recunoscător.
El: Ai ajuns la o anumită vârstă când trebuie să îţi asumi nişte responsabilităţi faţă de societate. Nu mai poţi să fii în public aşa cum erai când aveai 25 de ani. Trebuie să te maturizezi.
Eu (reţinându-mi cu greu hlizeala): Mă ierţi, dar tot nu înţeleg ce vrei să îmi spui, fii mai explicit.
El: Spre exemplu, uită-te cum eşti îmbrăcat (şi aruncă o privire dispreţuitoare la ţinuta mea formată din: bascheţi Converse, blugi mai strânşi pe corp Lee Cooper şi o cămaşă rozalie – el îmbrăcat la costum negru spălăcit, cu vestă şi cravată cu nod gros). La vârsta ta nu mai ai voie să ieşi aşa pe stradă, trebuie să dai un exemplu de responsabilitate.
Eu (pe pragul de a începe să râd): Dar pe cine deranjează că eu mă îmbrac aşa?
El: Poate tu nu vezi, dar lumea se uită la tine şi nu e bine să le dai impresia că îţi place să umbli aşa îmbrăcat.
Eu (redevenind extrem de serios): Auzi, dar când e parastasul?
El (bulversat puţintel, pentru prima oară de când a început discuţia): Ce parastas? Nu înţeleg…
Eu: Parastasul după tine, măăăăăh! Pentru că tu ai murit deja şi nu îţi dai seama.
El: doar s-a făcut roşu şi a executat o splendidă întoarcere de 180 de grade şi a plecat.
Sunt un nesimţit, da, ştiu.
10 thoughts on “Una din ocaziile când am fost nesimţit, fireşte”
:)) =)) :)) Bine acolo!!!
Si imbracamintea are rolul ei, asa-i. Dar nu cred ca te imbraci ca la 25 de ani. Desigur, cu asortarile nu prea stai ok, dar las de la mine:)).
A meritat…Nesmitit a fost el…
Este doar o gluma, buna, sau chiar ti s-a intamplat?
Pare ireal dialogul :D
Daca „chimie” nu e, nimic nu e si n-are rost sa incerci sa fortezi lucrurile … Buuuna replica ai gasit :)
Cred ca stiu genul la care te referi… eu le zic „cioclii” :P
Uneori unii și-o cer, îmi pare rău pentru ei, dar o merită.
Vai dar ce rau ai fost. Sper macar ca ultima replica i-ai spus-o cu gingasie :)
Bre, dar nici voi nu prea le aveti cu parastasagii de astia :)) Ergo sunteti oameni normali :D
Discutia in sine pare copilareasca :)) vine ala si face niste observatii despre maturitate dupa cum esti imbracat si la o gluma, 180 si pleaca :) Cata frustrare a adunat pana la varsta aia ? :))