Când o bucăţică din cerul din noi începe să se însenineze

Anul acesta împlinesc 38 de ani. Ani foarte frumoşi, per total, în care am avut imensul noroc să mă pricopsesc cu o familie superbă şi cu nişte prieteni de-a dreptul speciali. Am avut şi căruţa mea de nenorociri şi necazuri, aşa cum are tot omul în viaţă. Din care am avut de învăţat poate mai mult decât în cazul lucrurilor faine care mi s-au întâmplat. După toţi aceşti ani am învăţat că, atunci când vine vorba despre a-i ajuta pe alţii, există două categorii mari de oameni.

Prima categorie este aceea a oamenilor pentru care e greu să îşi ducă propriu destin în spate, darămite să mai întindă mâna altora. Dar această greutate de a-ţi căra fiinţare este doar o părere, pentru că cei care simt aşa nu reuşesc, cocoşaţi fiind de greutăţile personale de pe spatele lor, să ridice privirea şi să vadă nu doar că există oameni care trebuie ajutaţi, ci şi că există oameni care pot să îi ajute pe ei să îşi îndrepte spinarea şi să le uşureze povara.

A doua categorie este cea a oamenilor pentru care ceilalţi sunt parte din viaţa lor, pentru care a-i ajuta pe ceilalţi înseamnă nu că fac un efort, că fac un sacrificiu, că merită aplauze, ci că fac ceea ce sufletul le spune că trebuie făcut. Eu, spre exemplu, merg pe sistemul „dacă poţi să faci un bine cuiva, de ce să nu îl faci?”. V-aş invita să aplicaţi şi voi asta, o să vedeţi ce lucruri faine pot să iasă :) Şi să vă gândiţi că atunci când faceţi un bine cuiva o bucăţică din lumea asta începe să se aşeze acolo unde trebuie, că o bucăţică din cerul din noi începe să se însenineze.

Mai există o categorie suplimentară: aceea a oamenilor cu adevărat extraordinari. Care uită pentru o vreme de existenţa lor, de ei înşişi şi se gândesc doar la ceilalţi. Un astfel de om, cred eu, este Vlad Iftime. Care a decis să alerge 21 de km în pantă pe traseul Bâlea Cascadă – Cabana Capra, iar toți banii donați în numele lui vor merge către 150 de copii și adulți bolnavi de cancer. Un gest superb, pentru care Vlad de pregăteşte intens şi punând mult suflet. Puteţi contribui şi voi cu o sumă cât de mică. Dincolo de ce scrieţi şi cum promovaţi această excelentă demonstraţie a altruismului.

O să mai scriu despre astfel de oameni. Care ne emoţionează, ne înflăcărează, dar, în acelaşi timp, ne şi ruşinează că nu facem şi noi mai mult. Respect!

Share on facebook
Distribuie pe Facebook
Share on linkedin
Distribuie pe LinkedIn
Share on whatsapp
Distribuie pe Whatsapp

14 thoughts on “Când o bucăţică din cerul din noi începe să se însenineze”

  1. tinerel, tinerel :)
    Tonul tau optimist permanent e molipsitor uneori, chit ca, asa cum zici si tu, se intampla „chestii” prin jur care nu ne pica bine.
    Eu pentru asta te felicit. Astept decembrie pentru la multi ani-uri :P

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Top articole din această secțiune

4900 de abonați la newsletterul meu n-au cum să greșească :)