Cum mi s-a părut Lynyrd Skynyrd – Last of a Dying Breed (2012)

Citește cartea mea ”Ce ne facem, domle, cu influencerii ăștia?” și, dacă nu îți place, îți dau o bere :D

Abonează-te la newsletterul trimis de maximum două ori pe săptămână celor peste 5.000 de abonați.

Despre autor: Fondator și asociat al agenției de comunicare integrată Kooperativa 2.0. Trainer cu peste 300 de workshopuri pe teme de marketing digital susținute. Speaker și moderator la peste 300 de evenimente de business. Blogger din 2007, cu peste 13.000 de articole scrise.

Contact: cristi@kooperativa.ro

Am ascultat albumul Lynyrd Skynyrd – Last of a Dyin’ Breed pe RockStage.ro, la recomandarea lui BogDan. Vă spun mai joc cum mi s-a părut, cu menţiunea că nu e chiar stilul meu de muzică. Evident că asta nu înseamnă că mă deranjează, ba dimpotrivă, mă gâdilă plăcut sudismul băieţilor :)

Albumul începe cu piesa titlu a albumului, care, ca să zic aşa, ne anunţă că băieţii au revenit în forţă şi că nu se predau, căci este plină de energie şi dinamism şi te face să te bâţâi :D One Day at a Time este mai molcomuţă, dar parcă doar să arate, dupa prima bucată, că ştiu şi de astea cantabile, cu refern şlagăristic. Foarte reuşită Homegrown, pe un riff hotărât, cu o secţie ritmică ce susţine piesa de la începu până la sfârşit. Ready to Fly? e o baladă şi cam atât :) Exact cânt mă gândeam dacă o să auzim nişte acorduri de alea southern de la mama lor, băieţii mă lovesc cu Mississippi Blood, care mi-a venit la fix :D Buna şi Good Teacher, unde iarăşi secţia ritmică macină corespunzător, iar chitara punctează exact cum trebe şi îţi dau feelingul ăla pe care îl aştepţi de la Lynyrd. Iar o baladă, Something to Live For, care nu aş putea spune că m-a dat pe spate… Noroc cu Life’s Twisted că m-a remontat, mai ales cu versurile :)) Nothing Comes Easy revine cu stilul macinator, cum îmi place mie, dar de data asta cu o chitară mai prezentă, ceea ce face bine la tenul melodiei. Recunosc, nu am înţeles piesa Honey Hole!!!. Adică e un fel de „Blaze of Glory” numai ca nu e… Dar apoi a venit Start Livin’ Life Again, care m-a făcut să zâmbesc din nou, căci e southern blues de la mama lui, fiind o excelentă piesă pentru a închide albumul.

Pe o scară de la 1 la 10 dau un 7,5 cinstit albumului.

Share on facebook
Distribuie pe Facebook
Share on linkedin
Distribuie pe LinkedIn
Share on whatsapp
Distribuie pe Whatsapp

3 thoughts on “Cum mi s-a părut Lynyrd Skynyrd – Last of a Dying Breed (2012)”

      1. Yeap, nu prea sunt nume în zonă. Chiar, o să mă chinui să fac o listă măcar de patru-cinci, să ştiu ce ascult când am chef de aşa ceva. Dacă reuşesc să o pun la punct, ţi-o postez pe aici :)

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

5000 de abonați la newsletterul meu n-au cum să greșească :)