Voi ce aţi fi făcut în locul meu? Poveste cu o doamnă (mă rog doamnă…) de Bucureşti

Am ieşit zilele trecute la plimbare cu familionul. Ţinta noastră era să ajungem de la noi de pe Titulescu în Parcul Kisselef. Eram eu, doamna mea, Patricia în cărucior, Mara, mijlocia mea, şi Tudor, un băiat din vecini. Pe strada Scărlătescu, văd că cineva îşi spăla un jeep Mercedes (pentru conformitate, avea numărul B19WNM), nu îmi dădeam seama cine pentru că maşina era înaltă. Mara cu Tudor erau câţiva metri în faţa noastră şi văd că un jet din furtunul cu care acel cineva îşi spăla maşina pe trotuar îi stropeşte serios pe cei doi copii.

Strig „un pic mai multă atenţia cu apa aia, vă rog”, moment în care de după maşină apare o doamnă (mă rog, doamnă, vorba vine) care îmi zice stropşindu-se „şi ce strigi aşa, crezi că nu vă văd?”. Eu, de o elegantă decisivă şi încununând un efort continuu de a mă autodisciplina, încerc suav un „păi dacă ne vedeţi de ce aţi stropit copiii?”. La care doamna (mă rog, doamna) îmi zice, pecetluind definitiv soarta discuţiei căci, v-am spus, ce nu aţi înţeles?, sunt într-un efort continuu de autodisciplinare: „păi şi ce dacă i-am udat, când îi duci la mare nu se udă?”. Moment în care, eu, cel care sunt într-un efort continuu de autodisciplinare, decid că e de o futilitate redusă la un absurd irefutabil să mai discut cu doamna (mă rog, doamnă) şi plec semeţ şi cu capul sus că efortul meu continuu de autodisciplinare a dat niscai rezultate.

După câţiva paşi aud aceeaşi doamnă cu furtunul în dotare (mă rog, doamnă) zicând, pe acelaşi ton pe care, cel mai probabil, Ştefan cel Mare l-a folosit când a mai răzbit o răzeşă, adică victorios şi neadmiţând replică: „şi de când îţi plimbi tu mutra pe strada mea?”. A fost singurul moment în care efortul meu continuu de autodisciplinare a părut că se fărâmiţează în mici dumnezei şi mari sfinţi coborâţi din cele ceruri întru tihna şi ostoirea furtunului doamnei (mă rog, doamnei). Norocul efortului meu continuu de autodisciplinare a fost că sunt de o încăpăţânare extremă când îmi propun ceva, aşa că am reuşit să trec peste momentul în care tentaţia de a deveni ceea ce sunt în esenţă, adică un derbedeu, a fost de un atrocism feroce.

Vă intreb pe voi, cei care nu sunteţi într-un continuu efort de autodisciplinare aşa cum sunt eu, cum aţi fi reacţionat la duioşiile pe care doamna cu furtunul (mă rog, doamna) le-a aruncat asupra mea. Căci, fireşte, eu am fost un pămpălău, slab de înger şi alea alea :D Sau poate vreţi să îmi spuneţi, dacă puteţi şi dacă ştiţi, de ce unii oameni simt imperios nevoia să îi jignească pe ceilalţi doar aşa pentru că pot?

Share on facebook
Distribuie pe Facebook
Share on linkedin
Distribuie pe LinkedIn
Share on whatsapp
Distribuie pe Whatsapp

43 thoughts on “Voi ce aţi fi făcut în locul meu? Poveste cu o doamnă (mă rog doamnă…) de Bucureşti”

  1. Apreciez ca te-ai stapanit. As fi facut acelasi lucru. De cele mai multe ori un singur racnet al femeii ar scoate niste burtosi din casa, toti cu chef de scandal. Ar fi fost neplacut daca s-ar fi ajuns acolo.

  2. In urma cu vreo 2 ani, as fi trezit jumate carrtierul cu Hristosi si Dumnezei coborati catre dama cu pricina. Si dracu stie ce ar mai fi urmat… Dar acum, desi cu ingrozitor de mari eforturi, recunosc, am reusit sa ma stapanesc. Desi, intre noi fie vorba, merita tanti niste vorbe de duh. Doar ca simteam ca daca deschid robinetul nu ma mai opresc :))

  3. Cam mulţi nervozaţi îţi comentează articolul ăsta. Au uitat că omenirea a părăsit jungla de ceva timp – puţin, dar care ar trebui să conteze.

    Nu i-a omorât, nu e iarnă şi după prima replică trebuia să mergi mai departe. E doar o părere, ce ştiu eu?

  4. Hai ca la povestea cu furtunul ramaneam calm, dar daca cineva are probleme ca „imi mut mutra pe strada ei”, deja se schimba problema. Tinand cont ca nu am fost crescut intr-o zona in care amabilitatile sa fie la ordinea zilei, probabil ca si-ar fi auzit toate injuraturile placute de valea jiului :)

  5. M-am ca dezvățat și eu de obiceiul de a se hărțui cu oamenii. Am pățit-o când am mers în țară și am fost caracterizat, cum zici tu, pămpălău. În realitate eram doar vexat și nu știam ce să zic: realmente blocat.

  6. Tinand cont ca erai cu copiii si cu doamna ai „reactionat” foarte bine, nu puteai sa-i iei neamul la rand in situatia asta. In caz ca erai singurel ( desi nu mai avea ce copii sa ude, dar sa presupunem) puteai doar sa-i arati degetul din mijloc fara sa-i spui nimic. Din experienta genul asta de oameni se isterizeaza mai mult daca nu reactionezi la faptele lor. Ceva gen faza finala din Constantine.

  7. Poate asa reactionam si eu, cu exceptia ca ii mai si zambeam, sa moara de ciuda ca nu si-a atins scopul, dar ATENTIE, daca nu era vb despre prunci. Cand ii vb de mine ii o situatie, dar cand te legi de familia mea atunci ma schimb intr-un caine cu aripi.

  8. Pingback: Recomandările zilei (2) | Aniela Deby

  9. Stai asa…una e sa te autodisciplinezi si alta sa lasi o tuta sa te calce in picioarele. Asta cu pastratul calmului in orice situatie e o idiotenie. Daca cineva isi bate joc de tine, de copii tai, trebuie sa reactionezi. Te duci la tuta si ii bagi furtunul undeva, cu vorba buna nu rezolvi nimic. Hai sa nu ne ascundem frica si lasitatea dupa ,,sunt civilizat”.

    1. Dar ce bine ma cunosti… Cum ai tras tu concluzia ca sunt un las si un fricos… Bine, e drept ca cei care ma cunosc cu adevarat rad cu partea dorasala cand vad comentariul tau. Dar asta este o alta poveste. Fii barbata tu in locul nostru, caci noi nu suntem capabili a fi in stare!

  10. Eu, exact ca antecomentatorii mei mai violenţi de sus, mă duceam repede acasă şi-i trăgeam un perdaf pe blog de-i era ruşine să mai intre vreodată pe internet.

  11. Ai procedat foarte bine.
    Prostii nu ai cum sa ii educi tu, nici cu vorba buna, nici cu injuraturi, nici macar cu bataie.
    Mai bine ii ignori si speri sa nu se reproduca.

  12. Din moment ce cucoana se credea buricul strazii, iti pot garanta ca a aruncat cu apa pe voi intentionat.
    Si mie imi place sa fiu manierat, dar nu se poate mereu.
    Probabil la faza asta i-as fi aratat o buca :)
    Daca nu-i place curul meu, e libera sa isi cumpere strada.

  13. E de apreciat ca ai reusit sa te controlezi atat de bine, probabil multi ar fi procedat la fel mai ales daca erau cu familia. Niciunui mascul de casa nu ii place sa faca circ pe strada de fata cu familia sa. De obicei prostia se ignora.

  14. Ati procedat corect Domnule. In plus sa fiti recunoscator pentru asa lectie de nesimtire care va dat ocazia sa va dovediti superioritatea pe scara evolutiei…. Felicitari!

  15. Pingback: Despre scrisul gratis pe blog şi despre scrisul opţional pe blog • Chinezu

  16. Pingback: Autocontrol, multi-tasking, estimare » Pavăl

  17. Pingback: Atenţie la bicicliştii care circulă pe trotuar • Chinezu

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Articole similare cu acesta

3400 de abonați la newsletterul meu n-au cum să greșească :)