Cred că ştiţi deja că eu aleg să văd partea plină a paharului şi să nu mă intereseze de cea goală decât la nivel statistic, cel mult. La fel fac şi cu oamenii care sunt goi pe dinăuntru, îi las în nimicnicia lor să fiinţeze aşa cum pot, târându-şi existenţa prin cotloanele neîmplinirilor proprii. Numai că, din când în când, mi se întâmplă să fiu tras de mânecă de unii sau alţii (unii din prietenie, alţii nici ei) ca să îmi arate „ai văzut ce a zis ăla de tine? Păi şi tu taci, nu zici nimic?????”. Căci da, tac, nu zic nimic, funcţionez pe modul ignore. De regulă şi în 99% din cazuri.
Dar când primesc aşa ceva, cum vedeţi mai jos, un fel de compilaţie de o tristeţe existenţială maximă făcută de un amic 2.0, mă încrunt un pic şi zic, pentru cei ce vor să audă, că una este să te legi de mine şi alta este să te iei de familia mea. Nu zic mai mult, căci sunt sigur că viaţa mi-l va aduce în faţă de personajul de mai jos. Sunt absolut sigur de asta.
Fiinţa de o tristeţe incomensurabilă de mai jos este membru sau simpatizant PNL. De ăla rău, declarat, care i-ar ucide pe toţi cei care nu îi împărtăşesc liberalismul scabros. Aş comite o mare măgărie să zic că toţi liberalii sunt ca ăsta. Căci, fireşte, nu este aşa. Doar că pun întrebarea, firească de altfel: ce treabă are liberalismul cu ce zice amărâtul ăsta? Că io nu văd niciuna.
4 thoughts on “Cum să îţi placă PNL când are fiinţe de astea în curte?”
ca liberal, o sa scriu un articol special, pe treaba asta, tot asa cum am scris (ca liberal) si la faza cu Renate Weber :)
http://patrickdan.blogspot.ro/2011/02/draga-renate-weber.html
hai, sa nu il bagam prea mult in seama, pe acest insignifiant !
io, m-am simtit dator, ca liberal, sa iau atitudine si sa pun o intrebare de bun simt pe blog cititorilor mei : ” Ionut Iancu : blogger-dobi sau hater-frustrat ” ?
va astept, cu reactii la ce am scris si eu ! ori, sa luati atitudine, fata de insalubrul individ mentionat de Chinezu azi !
Nu cred că liberalismul l-a determinat pe anterior menționatul să elucubreze respectivele idei (poate prea mult spus idei) ci lipsa de educație și dorința de a nu fi ca ceilalți. Ambiția de a ieși din anonimat i-o fi luat mințile și, călare pe aburul inconștienței, a trântit la propriu aceste remarci superficiale. …să mai adaugi ceva? e ca atunci când ai mâncărimi: ai vrea să te scarpini dar știi că mai rău îți face, și te lupți cu tine însuți ca să reziști tentației! (vă rog scuzați comparația neprotocolară).
macar a identificat bine caile de imbogatire rapida in romania.a vazut probabil ca la fotbal nu se pricepe, cult nu e, insa are gura mare si dorinta.a intrat in politica, contribuind probabil si la produsul circului de rigoare al fiecarei campanii electorale….