Cum acum când scriu aceste rânduri sunt în Poiana Brașov, pe o vreme superbă, dar cu o conexiune le net cu lingurița :D, am zis că dacă tot stau să scriu câte ceva, apoi măcar să fie ceva optimist. Căci, în ciuda părerii multora, se mai găsesc și motive de optimism în jurul nostru :)
Regina Marii Britanii a acordat o înaltă disctincție lui Stan Platt, cel care, alături de soția sa Camelia, s-a remarcat pentru munca extraordinară pe care a făcut-o în România ajutând persoanele cu probleme de vedere. Respect!
Aseară, în #MichelinTour, am petrecut momente de un optimism teribil pentru mine. Căci gașca de prieteni din blogosferă care suntem alături de cei de la Michelin în Poiana Brașov am stat la un foc de tabără și am cântat, acompaniați de o chitară. O întâmplare care mie mi-a dat energie pentru zile bune de acum înainte :)
Anca Șerban, cu care m-am cunoscut la un eveniment organizat de simpaticii de la lumeamare.ro, mi-a făcut teribila surpriză să îmi trimită un mail, în care zicea așa: ”mi-am amintit ca esti pasionat de rugby. Saptamana trecuta, in vacanta fiind prin Menton, Franta, am dat peste ce se vede in fotografie – mormantul fondatorului acestui sport. Poate parea lugubru, dar atmosfera de acolo nu era deloc asa. In plus, era cel mai ingrijit mormant :)”. Și mi-a tirmis pozele de mai jos. M-am emoționat, recunosc, pentru că un asemenea gest, de o simplitate extraordinară, dar cu o încărcătură fenomenală, mie îmi dă motiv de optimism cât China :)
1 thought on “Niște chestiuni cât am putut io de optimiste”
Pingback: De ce nu avem restaurante cu stele Michelin în România - Adi Hădean