Recunosc, sunt fan byron

Bine, că io sun fan byron, asta știți deja, căci v-am făcut deja capul calendar cu asta :D Dar ce zic în titlu aparține, de fapt, Nicoletei Năstase, unul din ambasadorii Republicii Culturale Chineze pentru concertul de la Iași. Care mi-a trimis textul de mai jos. Înainte de a vă lăsa să citiți ce a scris Nicoleta, vă aduc aminte că aștept ”scrisorile voastre de intenție” pentru funcția de ambasador al RCC pentru Sibiu și Cluj-Napoca :)

Bună, sunt Nicole şi sunt fan byron.

Am albumele puse pe mp3player, le fredonez melodiile, le urmăresc calendarul concertelor dar nu ştiu absolut nici un detaliu despre viaţa lor şi nici biografia trupei nu-mi este cunoscută. Nu am autografe şi nici fotografii cu ei. Doar îi ascult. Şi-mi este suficient.

Am pierdut şirul concertelor la care am fost, ma refer strict la cele ţinute în Iaşi. Am ratat în schimb unul singur, cu mustrările de conştiinţă aferente.

Aseară m-am prezentat în faţa lor fără emoţii. Am fost sigură că nu vor exista nici un fel de probleme şi că melodiile vor suna ca “noi”. Dacă a fost lume? Presupun că da… :P Suficientă cât să se audă bine şi de pe scenă.

“Zeitgeist“ a fost melodia cu care au dat adunarea în faţa scenei publicului răsfirat prin pub. Şi dacă iniţial zona părea prea aerisită, aproape instant a devenit neîncăpătoare. “Perfect“ a fost în schimb melodia ce a făcut publicul să prindă curajul să cânte peste Dan, care plăcut surprins a făcut un pas în spate şi a ascultat amuzat! Totul a decurs “minunat“ şi după aproape două ore de cântat şi dansat ne-au trimis acasă… urându-ne ca “the edge of your world is going to crash and disappear,/ i long for you to come and lose your taste of fear/ on the way…”

P.S. Recunosc, sunt fan byron, din acest motiv această cronică este mai degrabă un elogiu…

3 comentarii la “Recunosc, sunt fan byron

  1. BogDan Răspunde

    Ok.
    Chiar Ok.

    • Chinezu Răspunde

      @BogDan
      Domnu ministru, ma bucur ca ziceti asta. Ca aveam emotii… :D

      • BogDan Răspunde

        Aveaţi degeaba. E drept, mergea ceva mai pe larg, dar se văd emoţiile, aşa că e o cronică vie. Asta face diferenţa :)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *