Mai jos aveți încă o cronică scrisă de Andreea întru lauda și cinstea poporului Republicii Culturale Chineze, care îi mulțumește corespuzător :D

Cadoul meu de sfântul Gheorghe a fost o invitaţie la concertul Anneke van Giersbergen în The Silver Church Club. Am plecat spre eveniment după ce mi-am petrecut cele două zile anterioare ascultând cât mai multe melodii, atât din perioada The Gathering, când Anneke era solista trupei, cât şi din primul ei proiect muzical realizat după plecarea din trupă, denumit Agua de Annique. Mărturisesc sincer că nu cunoşteam deja decât unele melodii The Gathering, cea mai dragă mie fiind Saturnine. Aşadar, nu am asistat la concert în calitate de fan cu vechime, ci de om curios, care apreciază muzica faină şi este oricând deschis unor noi experienţe.

Locaţia a fost ca de fiecare dată când am asistat la un concert în The Silver Church Club şi anume impecabilă. Oamenii îşi fac foarte bine treaba, lăsându-i pe cei din public să fie preocupaţi doar de muzică. Ceea ce s-a şi întâmplat. Nu a fost înghesuială, dar toţi cei veniţi acolo erau prezenţi fizic şi sufleteşte pentru ceea ce a început la 21:30. Cea mai activă parte a publicului era desigur reprezentantă de partea masculină, dintre care au ieşit din păcate în evidenţă două grupuleţe de… să le spunem omuleţi ce păreau că văd pentru prima dată în faţa lor o femeie. Partea bună a fost că s-au limitat totuşi doar la gesturi şi strigăte pline de entuziasm.

Când au apărut pe scenă, am remarcat doi dintre instrumentişti ce păreau să fie doi puşti teribili dintr-o trupă britanică de indie, asta dacă îi judecam după aspect. Cum au început însă cu Feel Alive, melodie de pe noul album “Everything Is Changing”, mi-am dat seama că oamenii îşi fac treaba foarte bine. Majoritatea pieselor au fost de altfel de pe acest album, fanii ascultând pe rând My Boy, Take Me Home, You Want to Be Free, Circles, Stay, Slow Me Down, Too Late, 1000 Miles Away from You, Everything Is Changing şi Hope, Pray, Dance, Play.

Anneke ne-a oferit şi o bucată din ceea ce a însemnat perioada Agua de Annique prin melodiile Fury, Witness, dar şi Hey Okay. Cea mai aşteptată melodie a fost Saturnine, o bucată din ceea ce era The Gathering cu Anneke la microfon, în anul 2000, când au lansat albumul “if_then_else”. Până aici toate bune şi frumoase, dar împărţirea în două a impresiei s-a produs atunci când am încercat să-mi aştern în scris o opinie vizavi de vocea şarmantei blonde. Desigur, publicul o adoră, iar ea se joacă frumos cu asta, dar am avut momente de ezitare ascultând-o. Aveam senzaţia pe unele piese că ar putea să facă mai mult cu vocea ei. Am simţit-o ca pe un vinil ce sună frumos, dar nu forţează suficient unde ar putea să o facă de teamă că s-ar putea strica.

Nu am reuşit să mă “pierd” în muzică, deşi de obicei, la concerte, eu sunt cea care dansează şi ascultă melodiile cu ochii închişi. A sunat bine, instrumentiştii foarte buni, dar am avut senzaţia că a lipsit ceva, că ea putea ceva mai mult. Sper să revină în Bucureşti, iar atunci poate îmi voi schimba impresia şi voi fi şi sufleteşte alături de ceea ce reprezintă acum Anneke van Giersbergen.