Există acele momente în viață care seamănă cu o intersecție. În care nu poți să întrebi pe nimeni care e calea cea bună și nu există nici un indicator după care să te poți orienta. Și tu trebuie să iei decizia așa cum crezi de cuviință. Și folosești intuiția, calculezi nu știu ce sau, pur și simplu, lași soarta să își urmeze cursul. Uneori iei decizia bună, alteori nu. Dar nu mai poți schimba nimic odată decizia luată și trebuie să mergi înainte.

Există și acele momente în care te afli la o astfel de intersecție, dar vezi foarte bine ce variante ai. Caz în care nu mai este vorba de noroc sau de soartă decât în prea puțină măsură (atâta cât există în tot ceea ce facem). Iar decizia o iei în funcție de calculele pe care le faci. Ce pierzi și ce câștigi dacă mergi în direcția aia? Dar în cealaltă? Și, după ce ai stat și ai cugetat, ai făcut pasul înainte. Și îți asumi decizia.

Ceea ce am făcut eu în 2.0 s-a încadrat, de foarte multe ori, în cea de-a doua categorie. Când a avut de luat decizii în care știam sigur ce pierd, dar doar puteam estima cu aproximație ce am de câștigat. Și am luat acele decizii. Și m-am ținut de ele. Și nu prea am greșit. Cel puțin până acum…

Vă spun toate acestea pentru că vreau să vă cer iertare. Și o fac nu spășit, cu cu capul plecat, ci ca un gest firesc și care (acum îmi dau seama…) trebuia făcut de mai multă vreme. Pentru că ar fi trebuit, din respect pentru voi, cei care îmi faceți onoarea să mă citiți, să vă spun mai multe despre deciziile pe care le-am luat și să împărtășesc cu voi câteva din planurile mele. Nu pentru că mi-ați fi putut schimba deciziile, nu sunt genul acesta. Ci pentru că deciziile pe care le-am luat (și pe care le voi lua de acum înainte) afectează și ceea ce fac aici pe chinezu.eu. Iar cum voi sunteți o parte teribil de importantă a existenței acestui blog, ar fi trebuit să fiu mai explicit. De aceea îmi cer iertare.

Declanșatorul acestei postări (căci uneori avem nevoie de așa ceva…) a fost postarea lui Ionuț. Citind-o, mi-am dat seama că mă regăsesc în multe din lucrurile pe care Ionuț le arată cu degetul. În special când vine vorba despre ceea ce el numește ”newsletterizarea blogurilor”. Să nu înțelegeți că mă simt vinovat, din nou vă spun. Știam că acesta este riscul și mi l-am asumat. Doar că, din nou vă zic, ar fi trebuit să vă spun mai din timp despre ce va urma. Faptul că nu am făcut-o nu mă onorează.

Aflat în una din intersecțiile despre care vă spuneam mai sus, am avut de ales între bloggingul pe care îl făceam înainte și bloggingul pe care îl fac acuma. Nu prea aveam opțiuni, pentru că resursa cea mai folosită în social media – timpul – este atâta câtă este. Punct. Așa că trebuia să iau o decizie, trebuia să o iau pe un drum. Și am ales drumul pe care mă aflu acum. Care face parte dintr-un plan mai amplu, care implică celelalte proiecte în care sunt implicat. Căci, în ceea ce mă privește, chinezu.eu este doar o parte din ceea ce fac. Și, de multe ori, nu e cea mai importantă.

Să nu înțelegeți că acum o duc rău cu blogul și că aceasta este o lamentație. Dimpotrivă, cota blogului a crescut, comunitatea din jurul brandului ”chinezu” a crescut (chiar dacă e diferită acum față de ce era acum 2 ani), totul e pe făgașul normal și anticipat de mine. Și asumat. Dar, vă spun din nou, am considerat că e cazul să vă explic de ce sunt în etapa în care sunt și cu ce costuri.

Hai să vă spun ce înseamnă în acest moment ceea ce fac eu. Asta legat de resursa de timp care este atâta cât este. Voi aminti doar de faptul că sunt extraordinar de mândrul tată al 3 copii senzaționali doar pentru a vă ruga să înțelegeți că timpul meu trebuie să meargă prioritar către splendida mea familie. Și că în restul timpului trebuie să gestionez celelalte proiecte ale mele, despre care vă spun mai jos. În fiecare zi. Fiecare cu provocările specifice.

chinezu.eu Cum vă aflați în acest moment aici, știți despre ce este vorba, nu are rost să insist. Presupun că vă faceți o idee despre câtă muncă este în spatele blogului.

BlogalInitiative.ro În 8 luni de când i-am dat drumul, am derulat aici aproape 50 de campanii pentru bloggeri, unde am oferit premii de aproximativ 20.000 de euro (în bani și în produse și servicii). Cred că am spus ce aveam de spus.

sportlocal.ro ”Copilul meu de suflet”, cum îmi place să îi spun. L-am creat în ideea de a oferi un altfel de știri și am reușit. E enorm de mult de muncă la el, iar planurile de viitor sunt foarte mari.

politicalocala.ro Un proiect care crește frumușel și cu care, de asemenea, am planuri pe care eu le consider faine. Și care cere un alt tip de atenție față de celelalte proiecte pentru că se învârte într-o altă lume, ca să zic așa.

blogdebere.ro I-am dat drumul, v-o spun sincer, din dorința de a testa reacțiile blogosferei și ale jucătorilor din industrie. Cum reacția a fost una excelentă, în perioda următoare repornim motoarele. Stați pe aproape, o să vă placă. Altă muncă, alți bani, altă distracție…

maramureseni.ro Aici intervin ocazional, pentru că, din păcate, încă nu am găsit pe cineva care să pună umărul să mă ajute să îl facem să funcționeze așa cum trebuie. Și mă roade treaba asta…

Celor de mai sus v-aș ruga să adăugați timpul pe care îl petrec oferind sfaturi (nu aș numi-o consultanță, ar fi prea mult spus…) legate de anumite campanii, evenimente, siteuri sau bloguri. Și timpul pe care îl petrec răspunzând mailurilor, care vin nu doar din partea companiilor sau a agențiilor, dar și din partea bloggerilor (există cineva care poate spune că nu i-am răsuns la mail?). Și timpul pe care îl petrect în întâlniri cu potențiali clienți pentru BlogalInitiative.ro, sau cu agențiile pentru posibile campanii pe celelalte proiecte. Și timpul petrecut la evenimente (ca speaker – alte ore pentru făcutul prezentării – sau ca invitat). Și, pur și simplu, timpul foarte fain pe care îl petrec când mai ies la o bere cu tovarășii din 2.0 și nu numai.

Promisiuni că voi face altceva decât fac acum mi-e greu să fac. Pentru simplul motiv că e greu. Și pentru că, așa cum ziceam, timpul este atâta cât este. Așa că rugămintea mea este să mă acceptați așa cum sunt acum. Și să mergem înainte.

Gata. Că și așa m-am întins. Dar am simțit nevoia să vă spun toate acestea. Sper că m-am făcut înțeles. Vă mulțumesc.