Cântarea zilei: Freak of Nature

Citește cartea mea ”Ce ne facem, domle, cu influencerii ăștia?” și, dacă nu îți place, îți dau o bere :D

Abonează-te la newsletterul trimis de maximum două ori pe săptămână celor peste 5.000 de abonați.

Despre autor: Fondator și asociat al agenției de comunicare integrată Kooperativa 2.0. Trainer cu peste 300 de workshopuri pe teme de marketing digital susținute. Speaker și moderator la peste 300 de evenimente de business. Blogger din 2007, cu peste 13.000 de articole scrise.

Contact: cristi@kooperativa.ro

Adevărul este că nu prea mi-a plăcut niciodată numele trupei. Adică Freak of Nature este prea pushy, ca să zic așa, prea forțat să sune bine :) Dar când vine vorba de muzica pe care gașca lui Mike Tramp o face, e altă mâncare de pește. Căci un album precum ”Gathering of Freaks” este numai bun de pus la rana sufletului de rocker :D A fost o surpriză când am ascultat albumul, pentru că mă așteptam de la Mike Tramp ceva gen White Lion. Pe când, surpriză, o muzică dură, sănătoasă, directă, care m-a coafat la modul corespunzător :)

Mai jos câteva bucăți de pe acest album care mie mi-a plăcut și îmi place foarte tare.

Share on facebook
Distribuie pe Facebook
Share on linkedin
Distribuie pe LinkedIn
Share on whatsapp
Distribuie pe Whatsapp

3 thoughts on “Cântarea zilei: Freak of Nature”

  1. Acum, pentru mine, Freak of Nature este interesantă prin prisma faptului că-l conţine pe Mike Tramp, care a făcut din White Lion una din cele mai mişto trupe pe care le-am ascultat pe parcela hard/heavy/glam. La Freak a încercat cu grunge. E aevărat, grunge ceva mai inteligent decât ăla care se presta la ora aia. Nu e genul meu favorit de muzică, dar nu pot spune că trupa de mai sus a eşuat. Consider doar că Mike a eşuat, pentru că nu este stilul lui :)
    Altfel, frumoase vremuri :)

    1. @BogDan
      Pfoai ce bine ca ai zis ca nu te coafeaza foarte tare… Ca daca si cu asta picam pe gustul tau, inchideam pravalia, frate, ca asa nu se mai putea… :D
      Si eu sunt surprins ca mi-a placut atat de tare albumul asta. Pentru ca nu prea sunt pe stilul grunge. Dar no, ce sa mai zic, incurcate sunt caile domnului Esutachio… :)

  2. Mneah, am şi eu limitele mele. Nici nu ştii ce speranţă am avut că Tramp va continua linia White Lion. Însă nu mai erau Lomenzo, Bratta şi D’Angelo. Şi grunge-ul era la modă, că se apucase Cobain să strice rock-ul :))

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

5000 de abonați la newsletterul meu n-au cum să greșească :)