Există cărți care nu se lasă citite. Din diverse pricini, care diferă de la om la om (ca să nu zic de la cititor la cititor :D). Și la care te uiți cu enervare și cu acea determinare gen ”lasă că te fac io odată și odată…”. În cazul meu o astfel de carte (singura, de altfel, până acum) este Ulise de James Joyce. Am încercat de 3 ori să o citesc. Și de fiecare dată am abandonat după maximum 40 de pagini. Pentru că nu se lega nimic în capul meu. Nu reușeam să mă adun suficient să relaționez cu ce îmi spunea nenea Joyce acolo. Și de fiecare dată mi-am zis că decât să citesc o asemenea capodoperă (căci toată lumea spune că este o capodoperă) doar de dragul de a o bifa și de a mă da balenă în linguriță că sunt jmeker mai bine mă las păgubaș. Și aștept acel moment galactic în viața mea de cititor în care voi putea să îmi lipesc feng shuiul de scriitura joyceană :)
Bun, acum e rândul vostru să îmi spune ce carte v-a înfrânt. Căci sigur aveți și voi așa ceva, nu o mai dați cotită :D
29 thoughts on “Ce carte te-a înfrânt? Să nu îmi spui că nu există…”
recunosc: Muntele Vrajit
@Stefan Murgeanu
Nu creeeeed… Mie mi-a placut teribil Der Zauberberg. Ba chiar mi l-am scos la indemana sa il recitesc :)
Dar no, i know the feeling, cum ziceam :))
Pe mine ma omoara cartile care uita sa-si mai termina partea de introducere si nu contenesc cu detaliile. Astfel, „Sub vulcan” de M Lowry e una dintre cartile care m-a infrant :-D (da, mai sunt si altele, dar nu-s multe)
io am venit aici sa marturisesc, nu sa ma certi :)
trebuia sa-mi spui sa zic 3 tatal nostru si sa beau 2 beri si pacatele-mi sunt iertate :D :))
sau invers :)
Divina comedie. Am citit in liceu primul volum si l-am inceput pe al doilea. Apoi am cedat. A ramas sa o citesc cap-coada candva la pensie… cand oi avea mult timp liber si o sa fiu mai inteleapta :)
@Ioana
Nu am citit-o. Sa ma risc? :))
@gheomotoace
Eu am citit Divina Comedia, dar in liceu. Pentru ca trebuia :) Deci nu stiu cum as reactiona acum la ea. Poate ma indemn sa incerc :D
Poti. Eu am mers pana pe la pagina 70 inainte sa o abandonez definitiv :-D
Pe vremea cand eram in facultate: Max Weber – Teorie si metoda in stiintele culturii
@Horia Codrean
Dude, o asemenea carte te rupe in doua inca de la titlu… Asa ca te intelegem, ai toata simpatia noastra :D
Muntele Vrajit am inceput sa citesc acum vreo 3 zile, merge greu ca am mult de lucru si nu am timp.
Din Divina Comedie am citit doar Infernul, m-am apucat de Purgatoriu, dar l-am lasat pana la urma. Daca vrei sa citesti, neaparat trebuie editia mai veche, unde jumate de pagina sunt doar notele de subsol, dar altfel nu intelegi, sunt prea multe trimiteri.Imi amintesc ca citeam inainte notele de subsol ca sa inteleg mai tarziu ce citesc :)).
Daca nu ai notele alea de subsol (MULTE!) te doboara sigur.
Incearca sa citesti „Jocul cu margele de sticla”- „Das Glaspernlenspiel”
E o carte excelenta, e cartea care m-a infrant initial, dar mai tarziu am reusit sa o citesc, o recomand cu toata caldura
@Mihai
Jocul cu margele de sticla a fost o carte care m-a lovit dur, dar care m-a captivat teribil :) E pe raftul de recitire, pentru ca sunt curios cum o sa o simt acum, la alta varsta, avand in vedere ca am citit-o in facultate :)
@camil
Magicianul, bre??? Haide, mah, ca e usoara daca te lasi prins de lumea aia irefutabila :D
înfrânt aproape definitiv (până acum): Magicianul de J. Fowles și Conversație la Catedrală (Mario Varga Llosa).
pe cale să mă înfrângă…până am întors „ostilitățile” în favoarea mea și am trecut de jumătate: Muntele vrăjit (T. Mann)
@ camil: cuuum Magicianul? mama ce-am iubit cartea asta!!! :))
dar stati sa ma fac si eu de ras: Kafka – Procesul. Dupa care m-am enervat, ca nu ma las eu asa infranta cu una cu doua si anul trecut am recidivat si cu Castelul. No comment. asa mi-a trebuit daca m-am incapatanat.
@Ina
Hmmm… pe mine Kafka m-a captivat exact cum te captiveaza o ciudatenie a naturii. Nu mi-a placut, dar cred ca am citit tot ce am prins de el :)
ei, poi atunci, respectele mele. o sa ma incapatanez si cu Ulise inseamna, ca sa fim chit! :)
Principele de Eugen Barbu. Am incercat de 2 ori in liceu si am abandonat-o dupa vreo 70 de pagini. Mi-e frica sa ma mai apuc iar de ea.
@Raluca
Nu am citit Principele. Iar acum m-ai speriat si tu… :)
@Laurentiu Horubet
I feel you, man, I feel you :D
Daca o citesti, sa-mi faci si mie un rezumat…macar sa stiu ce se intampla daca tot ma chinuie, poate asa o sa-mi fie mai usor :)
„Ulysses”, de James Joyce. M-am apucat de ea de vreo 3 ori, fără sa o termin vreodată. Încă nu mă dau bătut!
Mersi
E drept, eu am studiat Engleza – Romana si am avut examen din Joyce. La examen am luat 9 (a fost o prezentare orala de vreo 30 min), insa, i-am recunoscut profesoarei, intre patru ochi, ca pe mine m-a lasat rau in urma Ulysses.
Anormalii, de Michel FOUCAULT. Cursuri tinute la College de France 1974-1975. Initial am crezut ca-i mai spre roman, dar nu-i. Deloc. Inca scrasnesc din dinti cand ma gandesc la ea. M-am chinuit pana spre jumatate cand am cedat nervos – chiar nu puteam merge mai departe.
Dar … meciul inca nu-i gata, suntem in cantonament acum ;).
@Marian Vulpe
Pai daca nu ai luat si matale un Jules Verne, ceva, acolo :)
Ah, mi-am amintit ce carte m-a infrant total.
Platon, Republica. Am rezistat vreo 30 de pagini pana sa ma conving ca nu sunt in stare deocamdata.
Oricum mai e timp
Sotronul lui Julio Cortazar. E a patra oara cand nu reusesc sa trec mai departe de capitolul 7 :P
Unul, nici unul și o sută de mii, Pirandello – pe termen scurt, în curând reluăm meciul…
Citadela de Saint Exupery. Cred că nici nu mai ştiu de câte ori m-am străduit să trec de primele zece pagini. Şi ca un făcut, cred că o am în vreo trei variante primită cadou de la diverşi prieteni cu ocazia unor varii aniversări. La un moment dat chiar îmi venea să-i întreb dacă nu cumva mi-o fac mie cadou fiindcă nu pot ei să o citească :D
Desi il divinizez pe Rebreanu, „Adam si Eva” m-a invins si m-a dezamagit deopotriva!
nu este greu de citit, dar este plictisitoare inca de la inceput! Fratii Jderi!
si acum citesc Ulise. Nu m’am lasat batuta inca, sunt la pag. 185. Dupa vreo 70 de pagini devine interesanta. Recomand rabdare