Așa a fost să fie. Să nu văd ”Casablanca” la vârsta la care ați văzut-o voi, să nu văd filmul nici în perioada studenției la cinematecă, să îl pierde constant (din diverse pricini) când a fost difuzat pe TV, așa a fost să fie, ce să mai zic… Iar de văzut l-am văzut tot întâmplător, fără să îmi propun asta, căci l-am prins pe un post TV (nici nu mai știu care…) și, în sfârșit, m-am putut bucura și eu de ceea ce îmi spunea lumea că este o capodoperă. Lucru cu care, acum că l-am văzut, sunt de acord și eu :)
În primul rând mi-a plăcut scenariul. Excelent scris. Care m-a făcut să oftez și să mă gândesc la unele filme din zilele noastre care au un buget enorm pentru a plăti vedete, efecte speciale, distribuție și ce mai trebuie, dar cu toți banii ăia nu reușesc să aibă niște scenarii care să se ridice la înălțimea celorlalte chestii din film. ”Casablanca”, însă, are un scenariu memorabil.
În rest, orice aș spune despre jocul lui Humphrey Bogart sau al lui Ingrid Bergman sau al lui Claude Rains (care face un impecabil ofițer francez corupt; tot el este cel căruia Bogart îi adreseaza celebra replică cu începutul unui frumoase prietenii), despre filmările impresionate pentru anul 1942 (dap, atunci a apărut filmul…), orice aș spune, zic, aș spune în plus. Așa că mă rezum să zic că e un film care trebuie obligatoriu văzut și re re re re re văzut pentru că e un film-școală, dacă vreți.
1 thought on “Am văzut și eu, în sfârșit, Casablanca”
Important e sa vezi Casablanca macar o data in viata, nu conteaza cand. Este unul dintre filmele care merita vazute de cateva ori, iar aici lista nu este foarte lunga