Aș vrea să înțelegeți aceste rânduri pe coordonatele (nu mi-a venit alt cuvânt, îmi cer scuze…) de mai jos.
1. Când zic ”hateri” folosesc un termen general, ca să ne ajute să ne înțelegem mai bine. Căci treaba e mult mai complicată decât o simplificăm noi. Pe undeva, dacă vreți, seamănă cu folosirea ”A-lister”. Adică ambii termeni învelesc și cuprind atât de multe nuanțe încât, din punctul meu de vedere, nu au nici un sens. Mie nu îmi place nici unul și evit, pe cât posibil să le folosesc. Și sper că în cazul de față înțelegeți excepția de la această regulă.
2. Întreb fără nici un pic de ironie sau ofuscare sau cum vreți voi să îi ziceți. Întreb pentru că vreau să înțeleg mai mult. Tocmai pentru că zona asta de ”hatereală” este foarte complexă, iar unii dintre cei care presteaza sunt extrem de simpatici, așa că, îmi imaginez, rațiunile pentru care au ales să evolueze în 2.0 cum o fac sunt interesante.
3. Nu mă interesează părererile celor pentru care a fi ”hater” înseamnă să înjuri și să îți bagi și să scoți și doar asta să faci. A mă interesa motivația celor a căror puținătate sufletească este fără echivoc ar însemna să îmi pierd timpul. Dar aș vrea să știu părerea celor care (din nou îmi cer scuze că folosesc cuvântul ăsta generic în care nu cred și care nu îmi place) ”hateresc” la modul funny (mă rog, nu prea e funny pentru cea/cel despre care se vorbește) sau dur, dar argumentat și fără să se rezume doar la a înjura și cam atât.
Aș aprecia răspunsurile voastre. Este de prisos să zic că orice comentariu care conține înjurături va fi trimis în spam. Așa cum este și firesc. Mulțumesc.
16 thoughts on “Cu ce vă ajută faptul că vă declarați/sunteți hateri?”
Pai, nu cred ca e vorba neaparat de a casiga sau de a nu castiga ceva, pur si simplu asta e natura unor oameni. Este ca si cum ai intreba „Ce ai de castigat daca te enervezi?” iar raspunsul este clar, „Nimic”, insa nu poti folosi ratiunea aici sa spui „Omule, daca te enervezi n-ai nimic de castigat, chiar pierzi” pentru ca natura omului este sa se enerveze.
Asa si cu hatereala, nu cred ca e vorba de vreo strategie sau planificare, doar asa sunt construiti unii oameni si cand zic unii, ma refer la multi. Acum, manifestarea haterelii este de mai multe feluri, unii injura ca la usa cortului, altii fac glume si sunt sarcastici si cei mai multi tac din gura si nu se exprima, dar in ei zace hatereala…cum ar zice Yoda. Pe astia din urma ii consider si cei mai „periculosi” ca sa zic asa, nu pe aia care injura ca tiganul pus la munca.
Notiunea asta de Hater exista doar ca termen inventat, atata tot. Insa, ca o explicatie pentru intrebarea ta ar putea fi asta: Oamenii sunt fiinte (uneori) rationale si COMPLET ORGOLIOASE. Oamenii AU ASTEPTARI. Orgoliul omului este direct proportional cu popularitatea de care acesta se bucura in spatiul in care exista, daca la un moment dat cineva care se poate detasa ca fiinta alfa emite o parere care submineaza afirmatia altui personaj la fel de proeminent automat lupta ( cu sau fara argumente ) incepe.
Daca in toate astea presari un pic de frustrare mai mult sau mai putin reprimata, ceva complexe ai sa vezi ca ai definitia haterului. Fireste, facem abstractie de cei imbecili prin definitie, injuratorii, aplaudacii, pupincuristii etc etc
Scuze daca am alambicat :))
A se observa cum haterii nu vor să discute despre ei înșiși. Până la urmă cum să scrii la chinezu pe blog că tu ești ăla care încearcă să intimideze prin atitudine, tinerele vlăstare care încearcă să răsară sfios și să crească mari în minunata blogosferă. Până la urmă, nici măcar nu știi ce motive ai…
Daca-mi periți, cum zice și Lost mai sus, atenția este o nevoie genetică, inteligența însă este ceva ce trebuie antrenat constant. Ei bine, dacă vrei atenție dar nu prea te duce capul să scornești ceva de doamne-ajută, îl analizezi pe mirobolantul Badea, îi preiei atitudinea și voila, hater te numești :).
Inteligenta poate fi antrenata, istetimea in schimb e nativa. Poti fi inteligent fara a fi istet, istetul insa nu are nevoie de decat de inteligenta la nivel primar pentru a reusi. Bre, as zice ca haterii sunt oportunistii la care nu le ies combinatiile :))
Sincer, eu simt uneori nevoia sa fiu hater. Ma abtin doar fiindca imi dau seama ca risc sa devin penibil. Cred ca toti avem momente de genul asta.
Probabil pleaca de la faptul ca percepem ca fiind gresite lucrurile pe care nu le facem sau nu le putem face. Si atunci ne pot deranja aprecierile altora despre un obiect displacut de noi sau pur si simplu faptul ca nu ajungem la struguri. Or’ frustrarea asta trebuie sa fie defulata cumva.
@tunaru, una este să simți nevoia și cu totul alta să te comporți astfel veșnic și pretutindeni. Toți avem momente de rebăfnire și dorința de a scoate afară un urlet de ciudă. Diferența o face însă impulsivitate și direcția cu care se face demersul.
sau felul in alegi sa refulezi
Pingback: Hater: a fi sau a nu fi! - Corvin Blog
Nu poti intelege fenomenul in care sunt implicate mai multe persoane daca nu intelegi motivatia persoanei pentru a se implica in fenomen. Ce’a intrebat Chinezu sunt sigur c’au inteles toti, Alegerea pentru formularea raspunsului apartine celui care raspunde insa, mai ales daca raspunsul e On Topic. La fel de sigur e si ca nimeni nu o sa raspunda cu ” Ba, eu sunt hater pentru ca sunt un onanist invidios”
Parerea mea
1. Sunt hater pentru că îmi place să vă văd cum vă agitați.
Mi-a plăcut cum antecomentatorii mei au discutat alambicat problema deși sunt total în afara fenomenului, ei cred că hater este acela care stă pe twitter sau fb și spune: „cutare e prost, neargumentat”.
2. Sunt hater pentru că la fel cum presa este tabloidizată și pline de articole obediente, la fel și în blogosferă apar aceleași greșeli de content…
3. Sunt hater pentru ca un bloggăr care scrie bine dar nu cotcodăcește de 100 de ori pentru un post devine un cvasianonim, iar alții fac sute sau chiar mii de vizualizări pe un articol scris la futu-i măsa…
4. Sunt hater pentru că unii bloggări și-au luat-o în cap și după ce s-au ridicat criticând pe alții, acum criticii lor (care nu vin cu înjurături, ci cu argumente) sunt niște jeguri.
5. Sunt hater pentru că tot internetul ăsta s-a umplut de specialiști și păreriști de parcă ar fi toți plozii lui Tătoiu.
6. Sunt hater pentru că unii onlineri au același tip comportament ca maneliștii.
7. Sunt hater pentru că este fun sa fii hater…
Ti-am promis că o sa comentez :D Mulțumit?!?
deja sunt si eu multumit, cand o sa ma fac mare vreau sa fiu hater =))))
Tu te declari sau ești a-lister?
Nu ca neaparat ma consider hater dar, exact cum altii au spus mai sus, asa este natura mea, tind sa contrazic orice. Orice este pur si simplu statuat, eu il contrazic (cu argumente pana sunt si eu contrazis cu contraargumente), nu imi place sa plec capul si sa accept, normal asta nu ma face hater, dar eu zic ca tocmai imposibilitatea unui individ de a accepta „pur si simplu” ceva este ceea ce il face hater, pentru ca hater nu are o definitie, pana la urma, este o idee, o atitudine. Iar ca sa raspund direct la intrebarea din titlu, nu ma ajuta cu nimic, la fel cum nici faptul ca imi place ciripitul pasarelelor nu ma ajuta, dar toate astea intr-o anumita parte au ajuns sa ma defineasca.
@emi , la punctele 2 si 3 chiar rezonez .
Pingback: Pot face orice. Motivaţionale şi iraţionale. | Cosmin Maricari
Pingback: Cosmin Maricari » Pot face orice. Motivaţionale şi iraţionale.