Am terminat liceul – of, Doamne… – acum 18 ani. Ceea ce înseamnă că au trecut vreo 22 de ani de când nu mai sunt în clasa a noua :) Ca să nu zic că Alex al meu mai are 2 ani până intră el la liceu, așa că trebuie să fiu de 9 ori mai atent la ce scriu acum, când răspund provocării lui Gabriel :))
Ce-aș face eu dacă aș fi din nou în clasa a noua? Ehei, o bag acum și aici pe clasica ”dacă aș avea mintea de acuma”… :)) Dar cum nu se poate, cum timpul poți să îl dai înapoi doar cu amintirea și să încerci nu să schimbi ce s-a întâmplat, căci nu se poate, ci să încerci să faci să se întâmple altele mai bune, ei bine, voi încerca să îmi imaginez că acum, în 2011, sunt licean de clasa a noua. Și, deși știu că voi fi total pe lângă în cadrul acestui exercițiu de imaginație, io tot încerc, pentru că îmi plac provocările :D
Așaaaa… Am început liceul de ceva vreme și pot zice că mi-am făcut niște prieteni mișto, că sunt și io într-o gașcă faină, profesorii sunt nici prea prea, nici foarte foarte, așa că pe linie școlară nu pot zice că o duc rău. Ia să văd ce aș mai vrea și aș mai putea face în rest. Le iau în ordinea preferințelor.
1. Îmi fac blog. Am timp anii aceștia să învăț despre toată șmecheria cu blogul și, dacă totul merge ok, pe la sfârșitul liceului chiar să mă bag serios în toată faza cu social media, că am înțeles că aici e viitorul. Și cu cât încep mai repede cu atât mai bine. Plus că, am citit eu undeva, blogul te ajută foarte mult când vrei să te angajezi undeva în domeniu, căci funcționează ca o foarte bună carte de vizită. Mai este și faptul că dacă scriu des pe blog îmi formez conediul, scriitura și asta mă ajută dacă vreau să merg pe zona asta. Și poate se sperie și profesorii ăia mai nașpa că îi dau pe blog și mă lasă în pace :D
2. Mă apuc serios de chitară. Îmi place prea tare să cânt la chitară ca să nu o iau în serios. Unde mai pui că acum sunt ceva oportunități pentru cei care trag tare să ajungă niște instrumentiști valabili. Plus că muzica mă ajută, mă echilibrează și îmi dă forță să trec mai ușor peste chestiile grele care mi se întâmplă.
3. Citesc. Citesc în draci. Nici nu mă interesează că nu am un plan de lectură. Nici nu mi-ar plăcea, de altfel. Citesc romane, citesc cărți de specialitate, citesc reviste (câteva românești, puține, restul străine), citesc bloguri (am câteva sute de bloguri în reader, alese timp de câteva luni). Pentru că știu că fiecare rând citit, fiecare idee asimilată mă va face mai puternic, mai pregătit pentru a avea viața pe care încă de pe acum, din clasa a noua, mă pregătesc să o am :)
Dau mai departe lepșa către acești 3 trecuți, asemeni mie, prin liceu de ceva vreme, dar tocmai de aceea să le ofer un prilej de scufundare în oala cu melancolie :) Așadar Claudiu, Dan și Rareș, ieșiți la tablă :))
13 thoughts on “Cum este să fii în clasa a noua?”
Domnu’ diriginte, ma apuc de treaba, da’ mai spre seara, ca sunt pe drum. Om trece noi si bacu’…
Şi uite aşa din ceaţă (e o ceaţă dată naibii la ora asta la Cluj :)) m-am pricopsit cu o temă de casă taman în vacanţă Domnule Director ! Dar cum punctul 1. de mai sus mi-ar trage şi mie serios cu ochiul la o adică, trebuie să mă aştern la un răspuns mai elaborat. Avem treaba :)))).
Hai că mi-a intrat ceaţa în ochi şi am greşit avatarul…
Pingback: Sfaturi pentru liceeni
Pingback: Cum ar fi asta, să fiu din nou în clasa 9-a ?
Domnule diriginte, am adus tema. http://pushthebutton.wordpress.com/2012/01/04/viata-o-lectie-fara-varsta/
Mi-a plăcut în special ultimul punct cu cititul în draci. Îţi prinde foarte bine în liceu să citeşti, poate e o vreme ideală să faci asta.
Vine facultatea şi eşti tentat să faci orice altceva în afară să citeşti. O să citeşti doar cursurile în sesiune.
Mulţumesc că ai acceptat invitaţia mea şi că ai dat leapşa mai departe.
Pingback: Cum ar fi asta, sa fiu din nou in clasa a 9-a? | Tiberiu Fărcaş
Pingback: Ani de liceu…Clasa a 9-a reloaded ! « Semanticus Blog
Pingback: Cum ar fi asta, să fiu din nou în clasa 9-a ?
Pingback: Leapşă: Când aveam vreo 15 ani... | Paul-Sorin Tiţa
După ce a făcut un ocol prin China, leapşa a ajuns şi la mine… http://www.tita.ro/2012/01/leapsa-cand-aveam-vreo-15-ani
Pingback: viața. o lecție fără vârstă | push the button