Pentru că am avut un noroc fenomenal și am cunoscut-o pe doamna sufletului meu printr-un concurs de împrejurări căruia i-aș spune miracol dacă aș crede în așa ceva :), mi-e greu să contest intervenția unor forțe exterioare nouă, nevăzute și imprevizibile, în viața noastră, așa cum se scurge ea. Și, din această perspectivă, mă minunez de multe ori cum se întâmplă niște coincidențe, care mă pun serios pe gânduri. Nu pentru a ajunge la o concluzie, căci e greu să explici rațional așa ceva, ci doar pentru a îmi da impulsul necesar pentru a zâmbi, încă o dată, la modul în care viața ne face cu ochiul :) Să vă dau un exemplu de zilele acestea. Ca să înțelegeți că, de multe ori, deciziile pe care le luăm sunt, de fapt, niște ițe pe care Moira le țese pentru noi :)
Mi-am început anul în forță. Căci pe 1 ianuarie, la 6 dimineața, era la urgență la SpeedVet cu Luna, câinele nostru, care vomase toată noaptea de Revelion. Nu eu am ales clinica aceasta, ci Alex, fiul meu, el știe cum a găsit-o.
Am dus-o de mai multe ori la clinică pentru perfuzii și pentru tratament. Extrem de simpatici și de săritori toți cei de la SpeedVet, mulțumirile mele publice pentru ei și felicitări pentru profesionism și, extrem de important, dragostea față de animale de care i-am văzut că dau dovadă. M-a impresionat în special un domn tânăr (părea așa ma rocker, după gustul meu :D), care ne-a primit la 6 dimineața pe 1 ianuarie și pe care l-am văzut acolo de fiecare dată când am fost la clinică, timp de 2 zile. Jos pălăria pentru o astfel de dedicare!
Evident că, după ce am trecut prin experiența asta pozitivă cu cei de la SpeedVet, am zis că trebuie să scriu pe blog, să le mulțumesc și să îi salut. De data asta în calitate ”oficială” de blogger, dacă vreți, căci atunci când am fost la clinică eram doar șoferul lui Alex și, cel mult, stăpânul Lunei :)) Și cum mă gândeam cum să scriu această postare, numai ce văd un trackback de la Dragoș, în care menționează o postare de-a mea în contextul unei fapte bune făcută de cei de la… ați ghicit, SpeedVet. Am rămas cu gura căscată, vă dați seama.
Vă dați seama? Alex alege clinica asta, iar apoi Dragoș mă linkuiește într-o postare despre această clinică, neștiind că eu tocmai am luat zilele acestea pentru prima dată contact cu SpeedVet. Cât de frumos se întâmplă uneori lucrurile :)
6 thoughts on “Dacă nu credem în coincidențe, cum să le zicem altfel?”
Intradevar, mai sunt si astfel de oameni cu astfel de pasiuni/afaceri. Sa tot mai auzim de astfel de cazuri :)
P.S. sper ca Luna e ok acum :)
Bravo lor !
Iar vouă, inclusiv Lunei, multă sănătate !
@Dragos
Serios, mah, ce coincidenta… :)
Multumim!
Stii, chestiile astea ne cresc inima si ne alimenteaza bateriile!
Sper sa nu fie doar o coincidenta! :)
Ma bucur ca Luna e bine si ca nu a fost ceva foarte grav.
Mai Cristi, noi trebuie sa mai bem o bere zilele astea, sa-ti explic cum functioneaza aceste ”coincidente” :D :)))))))
ma bucur ca e ok Luna
Si eu am ajuns cu Tomita, motanelul meu, de urgenta la ei pe 26 decembrie. Pe 27 l-au operat si acum se simte foarte bine. Si asta e a doua oara cand mi-l fac bine pe baietel. :)