Aflu de la Flavius că Mircea s-a dus dintre noi. Și nu știu de ce m-a cuprins o tristețe pe care nu mi-o pot explica nicicum. Pentru că nu îl cunoșteam personal pe Mircea, mai intram, din când în când la el pe blog, atâta tot. Poate faptul că era blogger a fost de ajuns să creeze o relație între noi, de care nici măcar nu am fost conștient până acum. Poate simplul fapt că eram, amândoi, cetățeni ai acestei republici 2.0, când minunată, când mizerabilă, a fost de ajuns ca vestea morții sale să mă dea peste cap, pentru câteva clipe (căci tot ce ni se întâmplă sunt, la urma urmei, niște clipe…).
A murit un om. Aceasta este știrea. Că era blogger ține deja de partea lumească trecută. Atunci când moare un om, rămâne doar amintirea sa. Iar în cazul lui Mircea, amintirea care ne rămâne, multora dintre noi, este chiar blogul său. Pe care vă invit, într-un gest comun de ultim bun rămas, să îl parcurgem pentru câteva minute. În amintirea omului și bloggerului Mircea Suman…
10 thoughts on “La moartea unui blogger”
D-zeu sa-l odihneasca in pace!
Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!:(
Servus, Cristian…
Da, o tristeţe poate (in)explicabilă, şi un alt fel de emoţie curgînd prin blogolume… Cineva îl numise aici la Braşov, un pic nedrept aş zice, fără să găsesc o răutate în asta însă: „cel mai bătrîn blogger braşovean”… când de fapt el era uneori mult mai tînăr decît noi ceilalţi, atunci cînd ne găseam în preajma-i… Şi apoi a fost înainte de toate cetăţean al Republicii pe care a încercat să o mişte cumva folosind şi republica 2.0. Un tip deosebit, un aristocrat… Da, un om… al cărui blog rămîne mărturie…
Cele bune…
pe 24 fusese ziua lui…
si ce om, cristi! A luptat pentru a tine presa locala din Brasov independenta, a cesionat gratis actiunile sale de la BZB unor jurnalisti. O data cu plecarea lui din presa, presa din Brasov a devenit murdara. Dumnezeu sa-l odihneasca!
RIP!
Pingback: Cuţitul la os. Să dea Domnul! | Genunchiul Lumii
aceeaşi tristeţe mă muşcă şi pe mine. braşovean ca şi mine, abia îşi serbase pe 26 ziua de naştere. uneori îl citeam. nu am comentat niciodată la el, dar am polemizat pe alte bloguri… acum… :( Dumnezeu să îl ierte. a trecut în anul cel nou şi în altă lume.
Dumnezeu să-l ierte.
În ultimul an s-au stins cred… 5 colegi de comentarii. Este chiar straniu să tot afli, din când în când, de ce un blog este abandonat.
Pingback: guest post: dincolo de cuvinte | Grupul porcilor abjecti