Sunt mare fan al părerii personale. Tranșantă și irefutabilă. Dar în condițiile în care este exprimată fără înjurături și fără aerele gen ”voi sunteți proști, eu știu ce e mai bine”. Care aere se aplică în cazul multora și când unii își exprimă părerea despre părerea altora. Din punctul meu de vedere dacă spui ”mie îmi place asta” și mai și bagi niște motive (nu e obligatoriu, dar ar fi util :D) de ce îți place ce îți place, în același registru non-bapamatii, atunci se deschide calea spre o posibilă conversație.
Am făcut acest preambul pentru că vreau să îmi spun și eu părerea mea tranșantă și irefutabilă despre maneaua rock de mai jos. Care mie îmi repugnă total. Și zic asta doar pentru simplul motiv că această combinație inedită dintre sunetul atât de minunat al chitării electrice și vocea gâtuitoare (din atâtea puncte de vedere) a manelistului îmi distruge urechea și feng shuiul în mod decisiv. Și nu pot trece peste asta, oricât aș încerca (bine, nici nu am încercat, dar vreau să rămân într-un registru pozitiv…). Dacă voi sunteți mai specialiști și mai deschiși spre nou decât mine vă invit să faceți o analiză temeinică și deloc părtinitoare a creației de mai jos. Căci eu, cum spuneam, nu mă simt în stare a fi capabil de așa ceva…
Văzută prima dată la Make.
3 thoughts on “Îmi asum imposibilitatea de a zice ceva despre maneaua rock”
Pingback: Ovidiu Eftimie » De ce suna prost melodia asta
OMG
:) singura manea care se aude bine transpusa in alt gen muzical, dupa parerea mea, ramane „Cand te-am cunoscut Cristina”. atat varianta jazz, a Mariei Raducanu (inca nu am gasit o voce mai fermecatoare ca a ei), cat si varianta rock, a celor de la Robin and the Backstabbers.
…desi sunt rau si le doresc tipilor care fac „metisaje” auditive de genul asta sa se inmulteasca ca pasarea dodo.