Hai să vă fac o mărturisire: visez să vină o vreme când toate proiectele mele o să meargă șnur (manageriate de niște oameni în care să am 100% încredere), iar eu să mă ocup de acest blog așa cum îmi doresc de multă vreme să fac, adică să… am niște idei de foioioioi :)) Și toate, firește, legate de crearea acelui conținut propriu care este sarea, piperul, spuma și frișca oricărui blog. Dar mai am de așteptat puțintel până să ajung să fac toate astea…

Până atunci, dacă tot vorbim despre conținut propriu, să ne uităm la ce face Cristina Bazavan. Care este, după umila mea părere (subiectivă, desigur, cum șade bine bloggerului) stă lejer în top 3 la noi în blogosferă la acest capitol. E drept că experiența sa ca jurnalist de vârf o ajută masiv, dar asta e ca și cu datul dar nebăgatul în traistă. Căci dacă Cristina nu ar ști cum să se miște cu talent, degeaba ar avea ea muntele de experiență și networkingul făcut în ani de zile. Căci, firește, știm cazuri…

Cristina a făcut un interviu cu Ziggy Marley. Ceea ce nu doar pentru bloggeri este ditai conținutul propriu, dar și pentru orice jurnalist. Și, cum ea știe că una din condițiile esențiale de a ființa în 2.0 este de a împărtăși (am preferat termenul românesc în locul lui ”share” căci sună mult mai bine în acest context), a venit cu excelenta idee de a împărtăși conținutul acestui interviu cu alți bloggeri. Am onoarea de a mă număra printre ei :) Așa că mai jos vedeți o parte din interviul pe care Cristina i l-a luat lui Ziggy și pe care fragment mi l-a încredințat mie. Îi mulțumesc foarte frumos pentru că s-a gândit la mine, dar mărturisesc (că, deh, invidia prestată cu drag e importantă în meseria asta a noastră) că mi-e ciudă că nu m-am gândit și eu la o chestie de asta :D

Înainte de a vă lăsa să citiți interviul, hai să fac o scurtă punere în context. Ziggy și-a luat frații, Robbie și Rohan, și s-a pus pe plimbat prin Africa, pentru a arăta lumii cât de frumoasă este această zonă. Așa că s-au urcat pe motocicletă și au refăcut traseul tatălui lor, Bob Marley, pe continentul african. Întreaga călătorie a fost filmată de Discovery World, așa că din 2 noiembrie veți putea vedea acest documentar, intitulat ”Fii lui Bob Marley în Africa”, în fiecare miercuri de la 21.05 și în reluare sâmbătă de la 22.00. Și acum interviul :)

Aş fi vrut să aflu cât de departe vei merge cu imaginile filmate, ca să informezi lumea cum stau lucrurile cu adevărat în Africa, deci să contrazici ideile celor care cred că pe acolo leii hoinăresc liberi pe străzi şi tot aşa…

Ziggy Marley: Cred că o să merg destul de departe în direcţia asta. Am fost acum pentru prima dată în Africa de Sud şi am fost… Nu voi spune „surprins”, dar mi-a plăcut mult ce am văzut. Chiar înainte să plec, îmi amintesc că lumea era destul de sceptică, unii îmi spuneau că trebuie să îmi iau o vestă specială, fiindcă risc să fiu atacat cu cuţitul, fiindcă Africa de Sud e o ţară periculoasă şi deci trebuie să fii foarte atent cu asemenea lucruri… Dar cred că filmul va prezenta Africa într-o lumină pe care mulţi oameni nu o cunosc, dacă nu au mai fost acolo. Şi cred că ăsta e un lucru bun pentru Africa.

Chiar şi atunci când eşti entuziast, plin de energie şi pregătit să porneşti la drum lung, tot vine un moment când ţi se termină bateriile. Care a fost momentul cel mai „jos” ca moral, din toată călătoria?

Ziggy Marley: Când am avut cel mai scăzut moral… Stai să mă gândesc…  A fost meciul în care Ghana a pierdut după lovitura aia de pedeapsă.  Meciul dintre Ghana şi – cred – Uruguay. A fost un moment când am avut moralul foarte scăzut, fiindcă fusese minunat să mergem prin Ghana. Înainte să ajung în Africa de Sud, mă gândeam că o ţară africană va câştiga Cupa Mondială. Eram convins de asta ! Aşa încât, când am văzut meciul ăla, ne-am întristat cu toţii. Avea chiar foarte multe şanse în momentul ăla, deci finalul a fost chiar trist. Acela a fost un moment cu moralul foarte scăzut. Meciul respectiv a fost un moment de mare tristeţe pentru mine, în călătoria noastră.

De ce ai ales motocicletele pentru aceasta călătoria ? De ce ai mers pe motor, nu cu maşina sau cu bicicleta?

Ziggy Marley: Toţi trei suntem fani ai motocicletelor, iar o călătorie cu motocicleta e o experienţă mentală foarte intensă, foarte conştientă. Trebuie să fii mereu vigilent. Tuturor ne place asta. Dar cred că, în principal, am mers în această călătorie cu motocicletele – cu excepţia momentelor când am mai mers şi cu un Rolls Royce – ca să fim deschişi în faţa naturii şi în faţa oamenilor. E o modalitate mult mai deschisă de a călători. Ai parte de o experienţă mult mai reală când eşti pe motocicletă, decât dacă ai fi într-o maşină sau în orice alt mijloc de transport. Ne-am oprit când am avut chef să ne oprim, am interacţionat cu comunităţile în care ne-am oprit şi am ales acest mod de a călători ca să fim deschişi şi să nu ne izolăm de ceea ce era în jur. Când eşti pe motocicletă, ai şansa şi libertatea să explorezi locurile şi oamenii. Ceea ce nu s-ar fi întâmplat, probabil, dacă mergeam cu maşina.

Cum v-au tratat localnicii, când au aflat cine eraţi? Şi care a fost, în general, reacţia oamenilor pe care i-aţi întâlnit pe traseu?

Ziggy Marley: În general, oamenii de acolo sunt prietenoşi, chiar foarte prietenoşi. Noi considerăm că africanii sunt nişte oameni foarte prietenoşi. Ne-au îngăduit să intrăm în lumea lor, în vieţile lor, destăinuindu-ne lucruri de acum ani de zile sau chiar secole întregi. Ne-au primit cu braţele deschise. Chiar şi cei care habar nu aveau cine suntem ne-au primit cu braţele deschise. De obicei, cei care ştiau cine suntem ne spuneau cât de mult ne iubesc, cât de încântaţi sunt de ceea ce facem şi de motivele pentru care eram acolo. Asta ne-a arătat cât de importantă a fost muzica tatălui nostru pentru oamenii de acolo, în momentele dificile pe care le-au trăit, în perioada de Apartheid şi trecând prin toate problemele cu care s-au confruntat. Muzica a jucat un rol foarte important pentru africani, iar noi am auzit foarte multe poveşti pe această temă: muzica i-a ajutat în lupta lor din anii de Apartheid, lucru care ne-a bucurat imens.

Acum, după ce ai ajuns şi tu în Africa de Sud, crezi că Bob ar fi mândru să facă aceeaşi călătorie pe care aţi făcut-o şi voi şi să vadă lucrurile pe care le-aţi văzut şi voi ?

Ziggy Marley: Da, cred că ar fi foarte încântat. Africa de Sud a parcurs un drum lung din perioada în care se preocupa el de situaţia de acolo, care era destul de opresivă. Cred că ar fi foarte bucuros să vadă ce se întâmplă acum, dar s-ar întreba şi care e pasul următor. Care e următoarea mişcare ? Ne-am îndeplinit doar o parte din ţelurile pe care le-au conturat visurile multor strămoşi ai noştri africani, printre care şi tatăl meu. Am îndeplinit o parte din aceste ţeluri, dar următoarea parte a visului lor era să vadă Africa unită într-un mod mai semnificativ decât este astăzi, deci eu cred că asta ar fi următoarea mişcare. Când vom porni pe acel drum, către împlinirea totală a visului lor, vom avea o unitate reală şi viabilă în Africa. Cred că ăsta era visul lui cel mare.