Îmi cer scuze că v-am fentat în titlu (deh, pentru trafic, ce să fac și io, desigur… :D), dar vorbesc acilea despre mașinile diplomatice. Alea care au la numărul de înmatriculare CD. Și care pe mine mă enervează aproape de fiecare dată când le văd în trafic. Pentru că ele adună, ca o sinteză abruptă și iritantă, toată cohorta de gesturi gherțoistice pe care un șofer le poate face. Nu semnalizează, trec pe roșu, opresc unde vor, fac ce vrea mușchii lor. Pentru că pot, pentru că nimeni nu le poate face nimic. Că așa e în diplomație. Și cei mai mulți profită la nesimțire de asta.
Ieri, spre exemplu, la semafor la Charles de Gaulle, diplomaticul din imaginea de ma jos a aruncat o hârtie pe geamul mașinii. Că așa a vrut el. Desigur, există și alte specimene care fac asta fără să-și plimbe poponeața într-o mașină diplomatică. Dar faptul că ăsta avea CD pe număr, m-a indispus pe stilul clasic despre care vă ziceam mai sus.
4 thoughts on “Da, recunosc, nu îmi plac CD-urile”
Daca atat le permite educatia… Trist este ca se iau si altii dupa ei, considerandu-i exemple…
Chiar ne-ai fentat cu titlu :D.
Si cand te gandesti ca la volanul acestor masini se afla de multe ori dor niste banali soferi, nu neaparat diplomati… parca intelegi si de unde nevoia sa incalce tot ce se poate incalca, sau si soferii angajati pe la ambasada tot diplomati sunt?;=)) P.S.nu zic ca nu sunt si diplomati care se poarta la fel!
Si eu care ma pregateam sa aduc argumente pozitive Blu-Ray-ului… :)
Mizerie pe jos, mizerii si mai mari in masina… Ce mai conteaza!