În viață toți pornim cu un pumn de ceva. Hai să numim (faceți-mi această plăcere, vă rog) acest ”ceva” un ghem de elastice. Unii, pentru că avem pumnul mare, avem mai multe elastice. Alții, cu pumnul mai mic, mai puține. Dar toți le avem. Deși unii alegem, încă de mici, să nu le vedem.

Și ne jucăm cu aceste elastice mereu. Pe unele le pierdem. Pe altele le dăm. Dar tot rămânem cu câteva. Există, însă, și cazuri în care, din diferite cauze, nu mai avem nici un elastic. De multe ori ajungem în situația asta fără să ne dăm seama. Și, ce e mai grav, nici nu ne interesează că nu le mai avem. Și începem să încercăm să furăm elasticele celorlalți. Nu pentru că am avea nevoie, căci nu ne trebuie. Ci doar din plăcerea de a îi vedea pe ceilalți fără ele. Moment al vieții noastre cât devenim nu triști, ci inimaginabil de triști..

La astfel de lucruri m-am gândit imediat după ce am ieșit de la piesa ”Copii răi” din cadrul Undercloud. Piesa, scrisă de Mihaela Michailov și regizată de Alexandru Mihăiescu ne aduce o Katia Pascaru, care, într-un one woman show, îți intră direct la suflet și o să fie destul de greu de scos de acolo. Mi-e greu mie să scriu cronici de ale inteligente, în care să folosesc cuvinte mari și de le înțelegi cu DEX-ul. Dar pot să vă spun, în limbajul meu așa mai de la peluză, că merită să vedeți piesa. Și pentru textul foarte bun, pe care, uneori, ca părinte, l-am simțit direct în plex, și pentru jocul foarte bun al Katiei, dar și pentru (mai ales pentru) întrebările cu care ieși de acolo. Aș mai zice ceva de regie. Și anume: excepțional ce poți face cu niște elastice de păr dacă știi cum să le dai o semnificație teribilă în contextul potrivit, cu decorul potrivit, cu scenariul potrivit și cu actorul potrivit.

În rest, vă zic că e păcat să nu mergeți să vedeți măcar o piesă din cadrul Undercloud. Aveți de unde alege, iar La Muse este un spațiu excelent pentru astfel de întâmplări frumoase :)