Mai jos aveți al doilea chinezărview promis cu ocazia campaniei pentru Arad Open. Cristi ne povestește despre bloggingul și urmările lui, ca să zic așa :)). Așa că vă invit să citiți colea mai jos ce și cum.

Cristian China-Birta: Ia spune-ne matale, aşa în cuvintele, tale, scopul şi durata vizitei prin 2.0. Dar aşa să le zici, să înţeleagă toată lumea ce faci, cu ce te ocupi şi cine eşti în viaţa de zi cu zi :))
Cristian Dehelean: Well…. scopul şi durata vizitei?… scoapa este, … a fost că RDS-ul mi-a dat viteză, eu mi-am însuşit-o şi am început să cotrobăi ca şi Cristofor Columb după America – după articole de medicină veterinară, farmacie… defect profesional, asta să ajungem la „profesia magică” de zi cu zi (de la acel moment), nevoia de cunoaştere m-a adus de nicăieri pe net tot dânsa mă va scoate când va apare 5.0 sau ce va mai apărea. Acum bântui prin retail ca şi Boc după ieşirea din criză sincer să fiu, so… în viaţa de zi cu zi Management prin Retail scrie pe domnia mea. Durata-i clară permanentă… yaap indubitabil permanentă (sper în creştere :D)

De ce ai ales să participi la campania pentru Arad Open (asta aşa ca să lămurim misterul acestui interviu galactic :D)?
Galactic de-a dreptul, de ce?, pe de o parte viaţa-i mândră prin Ardeal şi tre’ promovată în orice fel, pe de altă parte încerc să învăt participând la diverse acţiuni şi … acţiunile sunt destule de enumerat, de la mişcări locale Descoperim Aradul, Lecturi urbane, până la acţiuni sportive prea puţin promovate. Mulţumesc initiaţivei Blogal Initiative & chinezu.eu pentru că ne menţin în formă, că mă ajută să comunic prin noul trend cu prietenii. Aş mulţumi şi organizatorilor Arad Open pentru oportunitatea de a ajunge la un interviu cu José Mourinho Chinezu (că tot veni vorba despre galactici).

Tu de ce ţi-ai făut blog? Şi, mai important, poate, ce te mână în luptă, de ce scrii în continuare pe el?
Blog, începuturile au fost nostime, poate joaca unui copil în creştere :), poezia ce mă striga de prin caietele vechi să le mai spun sufletului, damn încercam să public o cărticică despre (şi cu) poezii :), mna a şi ieşit doar că …fix ca purcelul :) so am migrat spre 2.0 spre …mine, de multe ori mi se părea ceva indescriptibil şi fain, mă gândeam că parcă sunt prea puţine poezii prin blogosferă, prea puţină proză printre taste.
De multe ori pot spune că… „efectiv cu S. Stoicescu” mă simţeam precum o cenuşăreasă… pe steroizi :(, omul cu versul, poezia, proza ce nu prea mi se mai păreau citite, scrise, la trântă cu un „raion” de exploatat, credeam (încă cred) că mai sunt unii, alţii ce vor mai vrea să scrie, să critice, să guste. Mă tratam cu replica „Cu toţii putem reuşi” (deşi sigur nu eu am spus asta).
Pe lângă vers, proză, a apărut şi plăcerea povestitului, unde mai pui şi că „Verba volant, scripta manent” vorbele se pierd în vânt, în timp ce scrisul rămâne, răspunsurile bune, rele mă conving că-i ok aerul prin blogosferă.
Ştiu că trebuie mereu updatat, vreau să cred că o voi face într-un ritm ascendent, în ritmul meu, cu consecvenţă specifică …era o vorbă :Dacă un tablou zugrăveşte o mie de cuvinte, unele desene reuşite de pe pereţii barurilor te-ar putea lăsa fără grai”, încerc să spun că loc este pentru toată lumea deşi unii au deja influenţa necesară pentru a schimba, mişca sufletele.

Ce mă mână in lupta?, nu-i neapărat ambiţie, doar că-s fascinat de scris & scriu de drag pentru ce … iese, sunt atâtea exemple de oameni din tooot felul de domenii care reuşesc să scrie mai frumos decât ar practica orice meserie …pecetluită de-o diplomă oarecare, de-a dreptul fascinant să ai exemple vii ştiu :P.
Poţi intra încet încet în viaţa unor oameni pe care nu-i cunoşti, dar măcar ţii poţi imagina, măcar visarea să fie free p-aci :), o carte plină de intrigi cu multe personaje, un real One man show pe care nu mă voi opri să nu o gust mereu, măcar de ar deveni … muncă blogul nu doar …plăcere, joacă.
Am însă un (să-i zicem defect) mă gândesc la blog ca la o mini … lecţie de viaţa, sunt mic, scutece, lapte praf, etc… în căutare de domeniu, host …bla..bla dar cresc yo mare :), acum fără glumă …. cu sau fară ajutorul cofeinei pe net voi fi si peste 100 de ani.

Dacă ar fi să zici primele 3 lucruri cu care te-ai pricopsit în urma aventurii tale online, care ar fi ele?
Bine zis aventură online, doar că m-am ales cu mai mult de 3 „lucruri”. 3? Poi am cunoscut nişte oameni minunaţi în toată această aventură, trecând prin experimenţe utile: bloage, presă online, am învăţat că, „calculatoarele pot rezolva probleme pe care înainte nu le aveai”, că tracul nu iţi are rostul & nu în ultimul rând mă bucur din plin de blogurile viitorului dacă enumăr un Chinezu, Arhi, Piticu deja spun prea multe :P, sorry

În dulcele stil al chinezărviewurilor acilea pe chinezu.eu, te-aş ruga să îmi spui ce îţi place şi ce nu îţi place la chinezu.eu :D
Ce îmi place, ce nu-mi place la ..chinezu.eu?, evident stilul simplu pă limba românului clasic place, profesionalismul, ideile, sursele :) totul place, deşi uneori criticam (mna în mintea mea) stilul gen: proiecte, conferinţe… prea … impersonal DAR ete aşa m-ai convins să nu sar la cumpararea unui amărât de Nikon cu busolă :)) şi am ales altele pentru care Mulţam Hard :P…. deci şi opiniile E bune.

Un mesaj pentru cei care au rezistat până aici să citească acest interviu :))
Masaj da… ok (ar fi o idee :)) ) :). Evident le mulţumesc că au avut răbdare să citească vorbele unui dependent de blogosferă, niet & să se bucure că totuşi s-au născut în locul potrivit :), să nu uite că imaginea din oglindă a dulcelui nu este mereu amară :)… & evident să devină fanatici ai timpului să numere fiecare secundă până voi scrie un alt articol (bun), să mă critice la nevoie, să adune în jurul lor oameni foarte ambiţioşi, chiar agresivi :D şi dominanţi (la scris ma refer) care să-i ajute să evolueze, oricum şi cititorii sunt tot blogeri, care au trecut prin „cenuşăreasa” primului articol mai serios sau mai glumeţ.
Scrisul rămâne cel mai bun psiholog.