O spun din start: eu sunt un părinte clasic. Care, e drept, o arde pe 2.0 :D Dar, sper că e clar pentru toată lumea, copiii nu ți-i crești pe internet.
Supun dezbaterii voastre acest subiect din fix 3 motive mari și late:
1. Când citiți voi aceste rânduri, eu sunt pe drum spre Mediaș și am zis că trebe să găsesc un subiect pe care să vă invit să brodați colea jos în comentarii, ca să nu zică lumea că e blog părăsit :))
2. Am primit un mail de la Cristina de la parinticlujeni.ro. Și cum tare mi-a plăcut ideea siteului, am zis să și vă zic de el, dar să și vă invit să discutăm despre subiectul cu pricina.
3. Am auzit în dese rânduri pe unii care se văitau legat de the dark side of the internet când vine vorba despre creșterea copiilor. Funny sau nu, cei mai mulți dintr ei nu au copii…
Cam asta este. Ia hai loviți-mă cu părerile voastre în care să lămurim măcar 0,00035% din chestiunea cu pricina :)
3 thoughts on “Părinții 2.0. Diferă ei cu ceva de părinții clasici?”
Diferente intre familiile/partintii 2.0 si cele clasice:
– Prea multe familii dezorganizate. Foarte multe!
– Pe atunci, parintii se interesau foarte putin de „puslamale” deoarece asa erau vremurile: Putini chiuleau, si da, in scoli se facea carte. Acum, in 2.0, si-au pastrat tot acele principii care-s gresite complet! Deh, cica am evoluat.
– Inainte cand faceai un copil, aveai grija de educatia lui si de afectiunea lui asemenea. Acum, iti iei domle o bona ca doar tu esti „bișnițman” sa stea cu copilu’. Nu-ti pasa daca ti-l educa intr-un fel sau deloc. Tu n-ai timp. „-De ce ai mai facut acel copil??” Si asa e suprapopulata planeta.
– Ati mai vazut parinti cu copii prin parcuri? Nu prea. De la 4-5 ani+ (Nu vorbim de cei de 2-3 ani), exista asa ceva: „Mars afara la joaca”. Gata. S-a rezolvat.
Si lista-mi poate continua dar trebuie sa plec la serviciu ca mai sunt 15min :))
Nea Chinezu în principiu nu e treaba mea pe aici. Mai am ceva timp până dau de un ţânc prin casă. Problema e că nu-ţi prea înţeleg articolul. :D
De obicei parinti 2.0. au si copii 2.0.(sau cel putin in devenire). Vrand nevrand, parintii clasici adaptati secolului in desfasurare sunt si putin 2.0. (precum recunosti). Si invers e valabil….parintii 2.0. au ceva clasic in ei, macar ramasite din copilaria lor.
Si, fiindca sunt o concilianta din fire, sa nu vedem in negru nicio varianta!