Au fost câteva momente în care am prestat acilea pe blog niște chestii care ar putea fi numite, în lipsă de altceva mai bun (adică nu îmi vine în minte să le zic altfel acum) sfaturi. Și de fiecare dată le-am scris din perspectiva experienței personale, căci, zic io, asta e cel mai bun profesor :) Plus că, recunosc, pe partea teoretică am niște lacune pe care mi le asum și cu care defilez înainte, love me or hate me :D
Cineva (persoană importantă, nu spun cine :D) mi-a șoptit în cască ceva de genul ”măh, ia scrie matale, cu cuvintele tale, 3 probleme de care te-ai lovit ca blogger”. Și ”3 lucruri pe care vrei să le îmbunătățești la blogul matale, ăla așa pârlit cum e”. Și, cireașa de pe tortul 2.o, ”bagă și tu o părere, că și așa nu te citește nimeni, dacă o comunitate a bloggerilor ar pune nițel umărul la creșterea calității blogosferei”. Ceea ce prestez mai jos, disciplinat cum mă știți. Și vă și invit să preluați asta ca pe o leapșă, să dezbatem cu mai multe creiere, cum ar veni, chestiunea în cauză :)
3 probleme de care m-am lovit ca blogger
Cred că cea mai mare problemă este să încerci să explici ”celorlați” ce faci tu prin social media. Și când zic ”ceilalți” mă refer la acea parte imensă din România profesională care, deși suntem în 2011, habar nu are cu ce se mănâncă ceea ce facem noi pe acilea. Dar pericolul cel mai mare nu este că ei nu știu nimic, ci că știu doar o spoială de aia de tip can can despre blogosferă, de unde o reacție de pseudo-superioritate și de respingere apriorică a beneficiilor pe care implicarea în social media le-ar putea aduce. E drept că în ultimul an am văzut cum s-au deschis fronturi încurajatoare în multe zone și cum devine cât de cât mai ușor să propovăduiești cuvântul 2.0, ceea ce, firește, mă bucură :)
O altă problemă vine chiar din interiorul nostru, al blogosferei. Adică noi, bloggeri și viețuitorii în social media, deși ar trebui să fim inovativi, moderni și ancorați în sinergia concretului, ca să zic așa, lucrăm de mult prea multe ori, cu niște stereotipuri și cu o închistare de o tristețe înfiorătoare. A fi deschiși la noutate, a experimenta mereu este, cred eu, una din direcțiile pe care ar trebui să ne mișcăm. Dar, din păcate, mulți aleg calea safe, aia bătătorită și verificată (ceea ce e ok până la un anumit punct, firește, dar e nasol dacă rămâi doar la nivelul ăsta). Iar atitudinea asta vine la pachet cu făcutul de mișto și datul în cap celor care încearcă să abordeze lucrurile altfel, să facă ceva, altfel spus. E drept că încet, încet parcă văd că există și acea comunitate de tovarăși 2.0 care începe să se închege și pentru care mersul înainte nu înseamă a bate pasul pe loc, cu strigăte și vocalize să pară că, totuși, mustim de activitate.
Nu știu dacă al treilea punct este chiar o problemă, dar, în ceea ce mă privește, o resimt ca pe o frustrare. Este vorba de lipsa de coagulare a unor comunități de bloggeri în jurul unui anumit factor comun. Vorbim aici ori de factorul geografic, adică despre bloggerii dintr-o anumită localitate, județ sau regiune, dar și de factorul de nișă, dacă vreți, adică de bloggerii sportivi, pe IT sau pe, ca să forțez un pic exprimarea, apicultură. Sigur că există exemple de comunități foarte reușite din acest punct de vedere. Numai că sunt foarte puține și care funcționează sporadic. Eu unul cred că indiferent cât de buni suntem (sau, în unele cazuri ne credem noi) fiecare separat, suntem la stadiul în care doar împreună, uniți, putem crea ceva frumos și trainic. Am spus-o și o repet: fiecare suntem unici, dar doar împreună putem crea unicitatea.
3 lucruri pe care le-aș îmbunătăți în activitatea mea 2.0
Primul lucru pe agendă este un rebranding, ca să zic așa, la nivel general. E în lucru, sper să vă placă ce o să iasă :D
Poate că pare ciudat pentru unii din voi să spun asta, având în vedere ce ture prin țară am făcut și cu câți m-am întâlnit, dar în perioada următoare vreau să mă întâlnesc cu cât mai mulți dintre voi. Pentru bloggerul care sunt a cunoaște experiențele voastre, problemele cu care vă confruntați, soluțiile pe care le-ați găsit, ce vreți să faceți în continuare sunt tot atâtea argumente pentru a încerca să evoluez în lumea asta faină în care prestăm :)
Sus pe lista de priorități este să îmi fac mai mult timp pentru a mă mișca mai cu talent pe facebook. Mi-am făcut pagină, dar pe care o țin așa în stand by, dar în perioada următoare voi luat taurul de coarne, ca să zic așa, și sper să fac o figură frumoasă, cum ar veni, și acolo :D
Ar pune umărul o comunitate a bloggerilor la creșterea calitativă a blogosferei?
Răspunsul este unul sincer, tranșant și irevocabil: depinde :) În principiu, apropo de coagulare în jurul unui factor comun de care ziceam mai sus, orice comunitate de bloggeri ajută. Așa că, teoretic, sunt foarte de acord cu asta. Aștept să se întâmple la nivel practic și apoi ne mai auzim :)
19 thoughts on “Probleme de blogger”
Mă șmechere…să fie cu succes! Când ne vedem?
Ne auzim? :) Cu ecou, parca…
Succes domnule :D
La partea cu comunitatea ar trebui sa vedem evolutia de la simplu la complex. Nu poti avea comunitate fara blogari. Daca in orasul x exista, in total, 20 de blogari asta nu inseamna ca potential am putea avea o mica comunitate de 5-6 blogari activi. Identiatea geografica nu este deajuns, interesul comun, nici el nu este deajuns, etc. Nu este o chestie mecanica iar proiectele speciale reusesc doar in conditii speciale. Este mai complicat.
Cu creativitatea si inovatia este si mai demanding in blogosfera, pentru ca este o ecuatie intre calitati personale, mijloace, oportunitate, context, etc. care in final suna frumos, marketizat, in realitate, in vest, este o munca indarjita de mai mulți ani pentru a trece un sistem ofline de a genera idei noi in online.
Nea Chinezu…la faza cu comunitatea e mai greu. Presupun ca comunitatea aia va trebui sa aiba propriul cap de unde sa se imputa. Cred ca asta e o problema: e drept, avem cativa bloggeri mari, dar fiecare blogger mai mic are pe cate unul sau doi pe care ii citeste. Fiecare cu preferintele lui. Nu prea cred ca se va gasi un lider comun.
Nevoie e foarte mare de o comunitate unita. Nu stiu in ce masura se poate realiza.
In rest, neaparat sa ma anunti cand treci prin Alba. Nu vreau sa ratez si de data asta. :D
@Semanticus
normal ca e complicat, ca daca ar fi simplu ar face-o toti :D
tu vorbesti de zone in care sunt doar 10 bloggeri
pai de alea vorbesc si eu si chair nu ma intereseaza daca sunt 10 sau 1000
ideea e sa functioneze ca o comunitate
si asta nu se intampla
sunt orgolii teribile, ceea ce e bine, ca asa trebe sa fie un blogger :D
dar cand orgoliile sunt folosite doar pentru a alimenta dispute si pentru a-si arata muschii unii altora, atunci da cu virgula rau pentru toata comunitatea de acolo…
@serafim
asta cu capul e tricky rau…
eu unul nu cred in ideea de lider local
ci in cea de coordonator
o sa scriu despre asta
cand imi adun neuronul, fireste :D
@Chineazu,
asta incerc sa explic. Numarul de blogari cumulat cu alti factori locali sau nationali, conteaza, dar numarul lor conteaza, pentru ca este ”primul cerc” de feedback pentru o comunitate”. Nu exista o formula sa determini un nr. minim, dar iti spun sigur ca numarul lor conteaza. Dezvoltarile organice nu vin din simpla prezenta a catorva actori, ai nevoie si de o densitate a interactiunilor plus altele.
Bun, daca ridici problema orgoliilor, chestie constatata de tine, ma rog, nu cred ca peste tot ar fi vorba de orgolii, poate mai sunt si alte cauze.
Ce am întâlnit eu: orgolii și stirctețe în gândire. Dacă vorbim ca de la egal la egal ar merge treaba. Și să nu intervină banii. Cel puțin nu la început. Că strică tot.
Si uite asa o sa trec eu iar ca hateriţă, dar îmi asum riscul părerilor mele. Cred că blogosfera românească se îndreaptă, chiar fără să-şi dea prea mult seama, spre a fi o comunitate, nu una mare, dar o comunitate închegată care vorbeşte toată despre (cam) aceleaşi lucruri. Personal m-aş bucura ca, dimpotrivă, de acum încolo să se nască mai multe nuclee şi mai specializate (targetate?!?). Mi se pare că lipsesc bloggeri mari, iar cei care sunt, fără neapărat să-şi propună, atârnă în urma lor bloggăraşi şi bloggărei (care este normal să existe, dar nu este normal să existe pe spatele cuiva). Bloggerii, aşa cum îi văd eu, ar trebui să fie oameni cu pasiuni despre care să scrie (preferabil bine!) şi care să antreneze în jurul lor o comunitate (nu neapărat de bloggeri, ci de oameni cu pasiuni similare, care să nu fie eternul social media). Eu m-am cam plictisit de câţi oameni eu impresia că lucrează în social media pentru că-l cunosc pe Chinezu sau pentru că au fost la un tweetmeet.
suna cumva ca o ‘campanie in afara campaniei electorale’?
dar cu solutiile cine vine:))? problemele vin singure…
Eu sunt foarte de acord, daca ma pot exprima asa, cu creșterea calitativă a blogosferei.
Dar de unde si cum pornesti, draga Cristi?
Adica, asa cum intreba antevorbitorul meu PATO Basil, care sunt solutiile???
:)
la faza cu apicultura parca mi-ai citit gandurile :P, am eu ceva in capsor, dar pana nu reusesc sa incep sa fac ce am in cap nu dau nimic din casa =))
Blogosfera nu se va dezvolta frumos atata timp cat lumea nu invata sa isi ajute dezinteresat colegii de 2.0.
Adica sa nu astepte castiguri materiale de pe urma celor pe care ii ajuta, sa nu astepte statui, diplome sau faima.
Atata timp cat soparlele si vulpoii se invart pe aici, blogosfera va ramane pur comerciala.
Pax!
Există câteva industrii (social media, IT, altele mai indecente) în care ai foaaarte mari dificultăţi să le explici anumitor oameni cu ce te ocupi. Majoritatea sunt mai uşor de explicat „lucrez cu calculatorul” :))
Pingback: Ce faci cu blogul tau? « Alina Constantinescu
Pingback: Disparate despre blogări, conținut, creativitate și crowdsourcing « Semanticus Blog
Pingback: Primii paşi în blogging – Simţi nevoia unei comunităţi?
Singura problema fiind ca tu nu esti bloger.
N-am inteles cum ti-a venit ideea ca un site de publicat comunicate de piar ar putea fi luat drept blog, da’ e falsa.