Am înființat Frăția Frappuccinilor. Sau nu? :D

Serios, așa i-am spus după ce ne-am dus la Starbucks și am învățat cum să preparăm, fiecare dintre noi, cu mânuțele din dotare, câte un frappuccino așa cum ne-a trecut fiecăruia, prin capul propriu și personal, să îl facem :D Și când zic fiecare mă refer la Papen, Laurențiu și la Andrei, invitații mei la lecția de făcut frappuccino cum scrie la carte, conform concursului de aici.

Ocazie cu care am aflat că una din cele mai mari provocări pentru partenerii Starbucks (că așa își spun cei de acolo, între colegi) este să nu își rupă limba până rostesc cele îngrozitor de multe posibilități de a-ți personaliza frappuccino :)) Și fiecare se numește într-un fel, după un cod pe care, zău, nici măcar nu m-am încumetat să încerc a-l învăța :D Dar mă puteți crede pe cuvânt că atunci când cineva își personalizează frappuccino cu jdemii de arome și siropuri, termină ăla de băut licoarea până termină de rostit cum se numește :))

Noi am urmat un curs teoretic (da, așa este, am fost niște elevi tare indisciplinați, că am cam râs :D), după care am trecut la proba practică, adică am trecut la aparatele alea de făcut cafele și alea alea. Adică, pe românește, ne-am pus niște șorțuri verzi (de zici că eram de la ceva organizație a bucătarilor înverziți :D), ne-am strecurat pe lângă ”partenerii” care chiar serveau clienți în acele momente și ne-am descurcat cum am putut să facem frappuccino personalizat după mintea noastră. Aș prefera să nu zic mai mult despre ce a ieșit, căci, mă înțelegeți, suportă și blogul niște chestii de gust până la o anumită limită, sub care nu poate coborî nicicum :))

Una peste alta, ne-am distrat, chiar am învățat niște lucruri despre ce înseamnă munca la Starbucks (apropo, jos pălăria pentru cei care reușesc să facă și până la 400 de frappuccino într-o zi de muncă!) și, cel mai important, am petrecut niște momente faine împreună, scoși din fața calculatorului :) Tocmai de aceea propun o aroganță: ca noi cei patru care am fost acolo să mai repetăm figura, adică să ne întâlnim iar la Starbucks și să bem un frappuccino. Și, ca să fie totul mai mișto, fiecare dintre noi să mai invite o persoană din online, la alegere, care să vină să râdă cu noi over a frappuccino :D

Așadar cei 3 cavaleri ai frăției frappuccinilor, ce ziceți, facem isprava? :D

PS. Da, această postare este parte a unei campanii, dar asta nu înseamnă că nu ne putem simți bine. Și nu, partea de final cu aroganța nu e parte a campaniei, dar asta nu înseamnă că nu ne putem simți bine :D

Share on facebook
Distribuie pe Facebook
Share on linkedin
Distribuie pe LinkedIn
Share on whatsapp
Distribuie pe Whatsapp

7 thoughts on “Am înființat Frăția Frappuccinilor. Sau nu? :D”

  1. Pingback: Cum am învățat să fac Frappuccino | Adrian Ciubotaru

  2. Pingback: Cutiuta-Milei » Cine vine cu mine ?

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Top articole din această secțiune

4900 de abonați la newsletterul meu n-au cum să greșească :)