Un guest post emoționant scris de Adi Zăbavă.
“Viitorul copiilor începe la școală”. Mai toți știm asta. Însă, din păcate, există locuri unde sărăcia pune sub semnul întrebării chiar și educația. Când n-ai energie electrică, când trăiești într-o casă de chirpici de câțiva metri pătrați, când apa și mâncarea sunt greu de găsit, școala trece deseori pe planul al doilea. Asta înseamnă abandon școlar. Abandon care la noi în țară se ridică la cifre alarmante. Aici vin să acționeze UNICEF și Institutul de Stiințe ale Educației, care prin campania “Viitorul copiilor începe la școală” își propun să lupte împotriva abandonului școlar.
Zilele trecute am avut ocazia să fiu printre cei care au fost la școala din satul Făurei (județul Constanța) alături de echipa UNICEF România, școala facând parte din proiectul amintit mai sus.
Când am plecat din București eram aproape sigur că întâlnirea cu Gheorghe Hagi (prezent și el în calitate de ambasador UNICEF) va fi punctul culminant al zilei. N-a fost așa. M-am întors în București nu cu gândul la Hagi, ci la ceea ce văzusem și auzisem peste zi. Nu sunt ușor de impresionat și nici rupt de realitate. Am mai văzut oameni sărăci și condiții mizere de trai. Dar ce m-a frapat în Făurei a fost că zeci de copii sunt practic condamnați la sărăcie.
Cu toate acestea, n-am plecat trist. Asta pentru că am întâlnit oameni de la care ai ce invăța. Am cunoscut echipa UNICEF, care luptă și încearcă să rezolve probleme, am cunoscut oameni din comunitate, care în ciuda condițiilor fac tot ce pot pentru a-i ajuta pe elevi, și am cunoscut copii.
Și apropo de copii, spre sfârșitul vizitei am fost la o familie din satul Tudor Vladimirescu. De fapt nu un sat, ci doar vreo 13 familii la o aruncătură de băț de graniță, dar la ani lumină de orice urmă de civilizație. Am luat doi puști și-am luat-o la pas spre fâșie. Călcau apăsat și sprinten, îmi povesteau și erau bucuroși că fac asta. Ei nu știau, dar eu eram mai bucuros decât ei. Simțeam cum ei cunosc totul despre acel loc și asta mi se părea fenomenal. Era vorba până la urmă de niște dealuri cu puțină iarbă, de pământ uscat și sterp și de niște salcâmi, care înfloriți fiind, îndulceau puțin decorul. Cu imaginea asta am rămas după vizita la Făurei.
A fost de fapt o excursie pentru niște oameni care și-au amintit că de multe ori își consumă timpul, viața și mintea cu lucruri prea puțin importante.
8 thoughts on “Viitorul copiilor începe la școală”
Pingback: Viitorul copiilor începe la școală
„… există locuri unde sărăcia pune sub semnul întrebării chiar şi educaţia”.
La ceea ce ai scris trebuie să adaug: există locuri unde sărăcia pune sub semnul întrebării chiar viaţa/supravieţuirea.
Aş mai putea completa şi asta: http://www.glasulmaramuresului.ro/main.php?show=16&lang=ro&name=#Gustul_amar_al…_copilariei
(chiar dacă exemplul n-are directă legătură cu afirmaţia mea).
Trist 1 Iunie…
Semnele descrise in articol nu trasaturile unui sistem educational precar cat sunt trasaturile faptului ca oameni care n-ar trebui sa faca copii, ii fac. Totusi, se prefera sa se discute pe marginea primei probleme, care ar trebui sa fie secundare in cazul asta.
Imi pare rau, oricum ai privi problema, daca traiesti intr-un bordei de lut, n-ai nici un venit, n-ar trebui sa faci copii. Dar nu e politically correct sa vorbesti despre asta ca nu, fiecare om are dreptul sa faca copil? Ei bine, n-ar trebui sa-l aiba…parerea mea.
@Vlad: părerea ta e/era şi părerea unui regizor – să tot fie vreo lună de când am văzut vreo 3 secvenţe dintr-un SF iar într-una din ele un personaj ce trăia în viitor cu nu’ş-câţi-ani îi spunea cuiva ce fusese eliberat din închisoarea criogenică despre şi anume faptul că de hă-hăă cât timp legea îi obligă pe oameni să aibă permis pentru perpetuarea speciei…. ; e-hee, până la „metacogniţia-perpetuării speciei” mai e, că momentan nici metacogniţie de asta, mai simplă, nu e!!
@B
Nu stiu, tinand cont ca este o problema care la baza tine de o alegere, alegerea de a face copil/i in conditii de saracie sau nu a face copil/i in conditii de saracie, mi se pare normal ca si solutia sa plece de la aceasta cauza, nu solutii care sa trateze problema dupa ce ea exista. Ca sa fac o analogie sa fiu mai clar:
Este ca si cum te-ai plange ca medicamentele de ficat care i se prescriu pacientului bolnav de ciroza nu sunt atat de eficiente si cum ar trebui sa existe medicamente mai bune si mai ieftine. Nu se pune problema ca ciroza este cauzata de consumul excesiv de alcool si aici trebuie sa intervina solutia, in reducerea acestui consum excesiv de alcool, si pe urma in imbunatatirea medicamentelor de ficat.
Eu asa vad problema, insa ne place mai mult sa vorbim de lipsa scolilor adecvate, de lipsa de ajutoare sociale, etc. Sa nu mai zic ca daca te nasti in conditii de saracie crunta, doar un sistem de educatie decent nu iti asigura viitorul nici pe departe. Sunt multi alti factori din afara sferei de educatie care pot sa iti compromita acest viitor.
Daca ar fi dupa mine, as incepe aceasta discutie cu titlul „Copilul este intai o responsabilitate, dupa aceea un drept.” si in acest sens, n-ar trebui sa ai dreptul daca nu te poti achita de responsabilitati (o baza materiala care sa-i asigure hrana, adapost, sanatate, educatie;o stabilitate psihica si emotionala a mediului in care creste, etc.) Dar ma rog, n-ar fi just dintr-un punct de vedere politically correct sa-i impui tu altui om conditii pentru a face un copil, nu? Chit ca aceste conditii sunt de bun simt pentru orice om rational, asa ca daca omu’ din bordei vrea sa toarne 10 plozi, ii toarna. Ce iese de pe urma acestui turnat? Pai vedem cu ochiul liber.
Din pacate sunt cam multe asemenea locuri. Din pacate tre sa vina altii din afara sa ne arate ca suntem pe langa. Fain totusi ce a fost acolo. Mai important este sa existe si un rezultat direct pentur copii de acolo.
apropo de problema ridicata de Vlad – in lipsa unei educatii solide (in sensul pe care il intelegem noi astia care am avut parte de scoala si de trai intr-o societate cu modele mai interesant de urmat decat un unchi bogat, care are curent electric) e greu sa nu faci copii cand nu te-a invatat nimeni nici ce-i aia contraceptie nici ca ti-ai cam ratat viata daca te casatoresti de la 15 ani sau ami stiu eu ce alte lucruri.
E un cerc vicios foarte trist si trebuie sa intervii undeva daca vrei sa-l opresti, iar educatia e cam singura optiune care iti permite acces si la fostii copii, acum adulti si parinti, si la copiii de azi, al caror viitor are toate sansele sa se schimbe in bine daca il investesti cu rabdare, incredere, atentie si educatie. Fix asta incearca sa faca UNICEF.
Pingback: Sumarul de joi « « gone digital | Ligia Adam